Mîța

Cînd eram copil am avut mai multe tentative de a documenta un joc de cărți pe care îl jucau foarte des și adulții și copiii din satul bunicilor, dar pe care nu mi-l mai amintesc aproape deloc acum. Redau mai jos ambele încercări, rămase incomplete.

Mîța

Număr de jucători: 2 sau 4 (echipe de cîte doi)

Dacă sunt doi jucători, aceștia se așează față în față, iar dacă sunt 4 jucători, ei se așează astfel încît coechipierii să fie față în față:

   A1
B2    B1
   A2

„Mîța” este un „trick-taking game”, adică fiecare jucător/echipă se străduiește să cîștige cît mai multe „jocuri” (un joc îl constituie cărțile date jos de jucători într-un tur al mesei). Jocul se bazează pe o ierarhie a cărților:

VII VIII IX 2 3 X 4 A

în care șeptarul este cea mai mică carte, iar Asul (tuzul) este cea mai amre carte. De asemenea, după împărțirea cărților la jucători, se stabilește o culoare-atu, dată de culoarea cărții de deasupra a stocului. O carte din culoarea atu este mai mare decît orice carte din celelalte culori.

Desfășurarea jocului: Se dă fiecăru jucător un număr de 3 cărți, restul de cărți reprezentînd stocul. Prima carte din stoc se întoarce cu fața în sus și este introdusă pe jumătate sub stoc. Această carte va stabili cu loarea atu.

În mod tradițional, se ia stocul și se verifică ca prima și ultima carte din stoc să nu fie de culoarea atu. Dacă este, se ia cartea și se introduce în mijlocul stocului. Acest pas poate fi omis.

După stabilirea culorii-atu, începînd cu jucătorul din stînga celui care a făcut cărțile și mergînd în sens orar, fiecare jucător dă jos o carte. Primul care dă jos cartea este numit liderul „jocului” (la început liderul „jocului” este cel din stînga jucătorului care a făcut cărțile). Ceilalți pot da orice carte din mînă. Cîștigă „jocul” cel care a dat cartea cea mai mare din culoarea dată de lider. Dacă un singur jucător dă jos o carte din culoarea atu, el cîștigă „jocul”. Dacă mai mulți jucători au dat culoarea atu, cîștigă acela dintre ei care a dat cea mai mare carte (conform ierarhiei).

Exemple:

  1. Culoarea atu este roșu. Mihai este lider și dă jos VIII verde. Ionuț dă jos asul de ghindă. George dă jos treiarul de verde iar Bogdan (ultimul la rînd) dă jos X de dîbă. Deși Ionuț și Bogdan au dat cărți mai mari în rang, ei nu cîștigă „jocul” deoarece nu au urmat culoarea dată de lider, și anume verde. George cîștigă „jocul” fiindcă a dat treiarul de verde.
  2. Culoarea atu este tot roșu. Mihai (lider): 3 ghindă; Ionuț: X ghindă; George: 3 dîbă; Bogdan: VII roșu. „Jocul” este cîștigat de Bogdan, care a dat o carte din culoarea-atu care, deși este mică în rang, este mai mare decît oricare carte din celelalte culori.
  3. culoarea atu roșu. Mihai (lider): 4 verde; Ionuț: VIII roșu; George: As verde; Bogdan: X roșu. „Jocul” este cîștigat de Bogdan fiindcă a dat cartea cea mai mare în rang din culoarea-atu.

Cel care cîștigă „jocul” ia toate cărțile de jos și le pune deoparte. El devine noul lider al „jocului” următor. Începînd cu el, și mergînd tot în sens orar, fiecare jucător ia o carte din stoc, completîndu-și cărțile din mînă. Pe toată perioada jocului, fiecare jucător va avea astfel în mînă 3 cărți.

„Jocul” următor este început de lider și așa mai departe.

Jocul se termină atunci cînd nu mai rămîne nicio carte. Atunci cînd nu mai sunt cărți în stoc, ci doar cele trei cărți din mîna fiecărul jucător, intervine o regulă special. Dacă liderul „jocului” dă jos o carte din culoarea-atu, el are opțiunea de a striga „TROMF!”, obligîndu-i prin asta pe toți

(sfîrșitul documentului)

101 („Mîța”)

Numele din popor al acestui joc, „Mîța”, mi s-a părut că nu are legătură cu jocul propriu-zis, așa că l-am numit „101”, din motive ce vă vor fi dezvăluite în cele ce urmează.

Numărul participanților: 2, 4 (două echipe) sau 6 (tot două echipe).

Numărul căților necesare: Se folosește de obicei un pachet de 32 de cărți (cărțile ungurești) dar se poate utiliza și un packet de cărți de poker din care se eliminăc ărțile 2, 3, 4, 5 și 6 din fiecare culoare.

În plus, dacă joacă 6 participanți, se mai scot 2 optari pentru ca cărțile să poată fi distribuite în mod egal.

Valoarea cărților: Ordinea cărților la acest joc este următoarea (în ordine crescătoare): 7, 8, 9, Valetul (doiarul la cărțile ungurești), Dama (treiarul), 10, Regele (calul), Asul.

Cărțile cîștigate în tricuri valorează astfel:

Distribuirea cărților: fiecare participant la joc primește trei cărți, restul cărților fiind depuse în mijlocul zonei de joc și formează stocul. Prima carte din stoc se întoarce cu fața în sus iar culoarea acesteia devine culoarea-atu. Această carte se introduce pe jumătate sub stoc, cealaltă jumătate fiind vizibilă.

Scopul jocului este acela de a acumula cel puțin 101 puncte prin cîștigarea tricurilor.

Desfășurarea jocului: jocul este început de către cel care a primit cărțile primul (liderul).

Înainte de începerea primului tric, dacă vreun jucător are în mînă cartea 7 din culoarea atu, poate să o pună pe aceasta în locul cărții întoarse (cea care a stabilit atu-ul) și să își ia pe aceasta din urmă în mînă. Exemplu: s-au împărțit cărțile, după care doiarul de inimă roșie a fost întors în sus și introdus pe jumătate sub stoc. Astfel, culoarea inimă roșie devine culoarea atu. Dacă vreun jucător are 7 de inimă roșie în mînă poate să-l înlocuiască cu doiarul de inimă roșie. Acum 7 de inimă roșie este introdus pe jumătate sub stoc.

Înlocuirea se poate face doar înaintea jucării primului tric.

După faza înlocuirii (dacă există, bineînțeles, fiindcă este foarte posibil ca niciunul dintre jucători să nu dețină 7 din culoarea atu) începe jucarea tricurilor.

Liderul joacă o carte, oricare din mînă. Apoi jocul merge în sensul acelor de ceasornic.

(sfîrșitul documentului)

Ultima actualizare: