Este corespunzător actualul sistem de predare a scrierii?
Problema predării scrierii în primele clase ale școlii generale a devenit în ultimii ani obiectul unor discuții tot mai ample, determinate de constatarea că scrierea curentă practicată în viață de majoritatea oamenilor nu mai seamănă cu cea învățată în primii ani de școală. S-a remarcat, îndeosebi, tendința spre o cît mai accentuată simplificare a scrierii și de apropiere a ei de verticală, ca urmare a nevoii de a se economisi timpul, spațiul, efortul. Ținîndu-se seama de toate acestea, într-o serie de școli se experimentează predarea unei scrieri verticale simplificate începînd chiar din clasa I. Dar nu la acest experiment vrem să ne referim și nici la faptul dacă trebuie să se folosească scrierea verticală sau înclinată, ci la modul în care este rezolvată predarea scrierii în marea majoritate a școlilor.
Prin actualele programe de învățămînt, formarea deprinderilor de scriere la elevii din clasa I se realizeză pe baza sistemului scrierii cursive, care se caracterizează printr-o formă lunguiață a literelor, prin înclinarea acestora la 27 față de verticală, prin trăsături neuniforme (groase și subțiri). Scrierea cursivă presupune un ritm lent, cere folosirea unui anumit fel de peniță și a călimării. Trebuie să subliniem că deprinderile formate pe baza scrierii cursive se exercită o bună parte de timp, în cadrul tuturor obiectelor de învățămînt predate în clasa I și la începutul clasei a II-a, precum și în cadrul muncii independente efectuată în afară de clasă. Începînd din clasa a II-a, în cadrul orelor de caligrafie se predă în prezent sistemul scrierii rapide, cu scopul de a se realiza trecerea de la scrierea lentă la o scriere rapidă.
Răspunde adecvat acest mod de organizare a predării scrierii tendințelor amintite și cerințelor impuse de societatea modernă? Credem că nu. Se știe că deprinderile cele mai trainice sînt cele formate mai devreme și cele dintîi în ordine cronologică, dacă sînt consolidate prin exerciții repetate și îndelungate. Deprinderile motrice de scriere se formează și se consolidează în clasa I, începînd din etapa cunoașterii și reproducerii literelor pe baza unirii elementelor grafice, continuînd cu legarea literelor în cuvinte și cu respectarea relațiilor de mărime, înclinare și poziție pe rînd. Or, sistemul însușit în clasa I este cel al scrierii cursive, pe baza căruia se va forma scrisul de uz personal practicat mai tirziu în viață și în producție și care va frîna într-o măsură tendința de simplificare și de creștere a rapidității scrierii.
Prin specificul său, scrierea cursivă imprimă elevilor un ritm lent și fi solicită la eforturi musculare mari pentru realizarea trǎsăturilor de gros-subțire și a buclelor ce intră în componența literelor. Totodată, duce la risipǎ de timp prin necesitatea de a se întrerupe scrisul pentru înmuierea peniței în cerneală. Aceste dese întreruperi au și dezavantajul că îngreuiază automatizarea proceselor de scriere, întrucît în cazul întreruperii acțiunii deprinderea anterioară nu mai declanșează automat pe cea următoare, fiind necesară o revenire asupra acțiunii terminate și o mai mare concentrare a atenției. Nu putem omite nici faptul că scrierea cursivă, prin aspectul său, este mai mult legată de realizarea educației estetice, care se situează astfel pe primul plan în dauna realizării rapidității în scriere.
Peste sistemul deprinderilor formate pe baza scrierii cursive vine să se suprapună, începînd din clasa a II-a, în cadrul lecțiilor de caligrafie, sistemul scrierii rapide. Elevii au exersat însă scrierea cursivă mai mult de un an, zilnic, timp de cel puțin două ore. Este greu de presupus că, după astfel de exerciții îndelungate și continue, ei vor reuși să-și însușească temeinic o scriere mai simplă și rapidă, în decursul unei singure ore pe săptămînă — cît este afectat pentru caligrafie.
După părerea noastră în acest mod problema este rezolvată tocmai pe dos, mai ales că predarea caligrafiei are ca scop principal realizarea educației estetice și numai în al doilea rînd însușirea unui sistem de scriere curentă. Şi apoi, dacă este să analizăm valoarea estetică a scrierii rapide față de cea cursivă, care se predă ca scriere de uz curent, tocmai aceasta din urmă poate contribui în mai mare măsură la realizarea gustului și deprinderilor estetice.
De aceea, considerăm mai just ca în clasa I să se renunțe la sistemul de scriere greoaie, lentă, bazată pe eforturi mari și pe elemente de înfrumusețare reprezentat de scrierea cursivă și să se adopte o scriere simplificată, rapidă, bazată pe trăsături uniforme și lipsită de înflorituri, care să asigure formarea deprinderilor de scriere și a scrisului de uz curent. Procesul însușirii scrierii ar fi astfel mult ușurat, accentul punîndu-se pe recunoașterea și reproducerea corectă a literelor și pe legarea lor în cuvinte, cu ajutorul celor mai răspîndite mijloace de scris, cu economie de efort și de timp. In ceea ce privește scrierea cursivă, aceasta ar putea să fie predată mai tîrziu, în cadrul obiectului caligrafia, în scopul înfrumusețării scrisului și al realizării sarcinilor educației estetice.
Pentru aceasta, conținutul actualei programe de caligrafie ar urma să fie realizat în cadrul obiectului citit-scris, iar scrierea prevăzută a se preda la citit-scris să fie trecută la obiectul caligrafia. Dacă problema s-ar rezolva în felul acesta elevii nu vor avea decît de cîștigat, însușindu-și cu mai multă ușurință o scriere corectă, frumoasă și rapidă.
— C. Minca, lector I.P.C.-Bucuresti
Articol apărut în Gazeta Învățămîntului, 5 mai 1967 [AD].