Formarea deprinderilor de scriere frumoasă
Accesoriile principale
Experienţa la catedră a dovedit că buna predare a caligrafiei depinde în mare măsură de asigurarea accesoriilor necesare caiete şi penite adecvate.
Programa şcolară prevede pentru clasa I, în perioada abecedară, predarea scrierii cursive pe caietul tip 1, iar în perioada postabecedară, pe caietul tip 2. In clasa a II-a, pentru trimestrele al II-lea şi al III-lea este prevăzută scrierea cursivă pe caietul tip 2. In clasa a III-a, în trimestrul al II-lea se predă scrierea cursivă, iar în trimestrul al IIIlea scrierea rapidă, ambele pe caietul tip 3. In clasa a IV-a în trimestrele II și III se învață scrierea rapidă pe caietul de dictando. In clasa a V-a în trimestrul al II-lea se perfecționează scrierea rapidă, învăţată în clasele precedente şi care se aplică pe caietul de dictando; în trimestrul al III-lea se învață scrierea rondă, pe caietul de matematici. In clasa a VI-a, în trimestrul al II-lea se învață scrierea batardă pe caietul tip 1; în trimestrul al III-lea, lucrările avînd un caracter de sinteză, toate scrierile învățate cursivă, rapidă, rondǎ şi batardă se aplică pe caietele adecvate fiecărei scrieri.
În ceea ce priveşte folosirea penițelor, menționăm că pentru scrierea cursivă se întrebuinţează penița „claps”, iar la scrierea rapidă penița de aluminiu (în formă de peştişor). Pentru scrierile rondă şi batardă, la cercul profesorilor de desen şi caligrafie din Capitală s-a stabilit ca pînă la apariția în comerţ a penițelor speciale să se utilizeze penițele existente cu vîrfurile țeșite — Massag 521 sau Soennecken 776.
Despre metodele folosite
Predarea caligrafiei constituie un proces logic, care se bazează pe educarea atitudinii conştiente şi corecte a elevilor faţă de scriere; ea presupune însuşirea temeinică a tuturor cunoştinţelor teoretice despre scriere ca şi dezvoltarea aptitudinilor grafice cu scopul formării unui scris corect, ordonat şi frumos.
Metoda de bază în predarea caligrafiei este cea genetică. Ea se aplică în toate clasele, cu excepția clasei I în perioadele preabecedară şi abecedară, fiindcă atunci copiii învață să scrie literele în ordinea cerută la orele de citit-scris.
Metoda genetică se bazează pe însuşirea mai întîi a trăsăturii principale a literei, adăugîndu-se apoi cîte un element secundar nou. Pe parcurs, în concordanţă cu cerințele, se adaugă alte elemente noi, mai grele. Precum se vede această metodă se întemeiază pe principiul gradației scrierii de la simplu la complex şi nu aşa cum cred unii, pe scrierea literelor în ordinea alfabetică. Metoda genetică se aplică la scrierea literelor mici şi mari, ajutind la formarea atitudinii conştiente a elevilor în scriere şi la trecerea de la scrierea literelor separate la scrierea legată.
O altă metodă, cea ritmică, constă în aplicarea ritmului în timpul scrierii; ea se foloseşte în clasele I-IV la scrierile cursivă şi rapidă (la clasa I, numai în perioada postabecedarǎ).
Cum se procedează? Învăţătorul, profesorul sau cîte un elev bat tactul, iar elevii scriu după această comandă. Metoda ii obişnuieşte pe elevi să-şi coordoneze munca într-un timp dat și să scrie unitar. Ea asigură dezvoltarea activă şi simultană a vitezei în scris la toți elevii, ajută la păstrarea disciplinei.
Metoda ritmică nu se poate aplica în cursul unei ore întregi, ci la oarecare intervale în cadrul aceleiaşi ore, fiindcă ritmul cere încordare şi efort fizic din partea copiilor, obosindu-i repede. La început tempo-ul va fi lent, apoi creşte progresiv, în concordanță cu aptitudinile şi rezultatele în muncă ale elevilor. În orice caz, tempo-ul nu poate fi accelerat în detrimentul calităţii scrisului.
Scrierea cursivă la clasa I
Programa de caligrafie prevede, printre alte teme, scrierea unor propoziții în care figurează cuvinte incluzînd grupele de litere, ce, chi, ghe etc.
Pentru aceasta, formulăm mai întîi propoziția, care e bine să fie luată dintr-o poezie pentru cei mici, fiindcă copiilor le plac versurile. Predarea temei începe prin scrierea caligrafică a textului pe tablă. Experiența a dovedit că lecția va trezi mai mult interes dacă alături de text schițăm şi un desen legat de conținutul propoziției. În continuare, analizăm pe scurt textul pentru a-l face pe deplin înțeles. După aceea, trecem la despărţirea cuvintelor în silabe, cu scopul ca elevii să ştie să despartă corect cuvintele în timpul scrierii, cînd frec de pe un rînd pe altul. În felul acesta consolidăm şi cunoştințele primite la gramatică.
În pregătirea lecției includem cunoştinţele cu caracter recapitulativ, care au o mare importanță în această perioadă, fiindcă elevii de abia învață să scrie. Astfel ne vom referi la aspectul sau forma literelor, arătînd, de pildă, că ovalele sînt corecte atunci cînd după scrierea lor rămîn libere cele patru colțuri ale căsuței încît să se poată pune în locurile libere cîte un punct. Atragem atenţia copiilor asupra faptului că unele trăsături sînt subţiri (cele urcătoare), iar altele groase (cele care coboară), că la trăsăturile bastonate grosimile se scriu în partea dreaptă a liniaturii caietului, iar la trăsăturile ovale în stinga. Totodată, vom avea grijă să le atragem atenţia că grosimea trebuie să fie gradată, la literele ovale sau semiovale, fiind maximă în mijlocul ovalului. Copiii trebuie să înveţe să înscrie fiecare literă în căsuţa ei, să lege literele între ele, să dea scrierii aceeaşi înclinare, respectînd cu strictețe portativul caligrafic. În ceea ce priveşte formarea legăturii între două litere, trebuie să ținem seama că literele, fiind compuse din elemente felurite, este necesar ca la păstrarea legăturii să se aibă în vedere caracterul lor. În etapa următoare desfăşurarea lecţiei trecem la explicarea legăturilor dintre literele din cuprinsul unui cuvînt şi a necesității de a se respecta distanța dintre litere şi dintre două cuvinte. Distanța dintre două trăsături bastonate va fi de o căsuţă atunci cînd litera precedentă se termină jos cu un picioruş (cîrlig), iar litera următoare nu are picioruşul în partea de sus; de exemplu, în cuvintele stă, chitic, după, ghete, căci. Cînd apare o literă bastonată terminată jos cu picioruş şi cînd cea următoare se începe în partea de sus tot cu un picioruş (de exemplu în cuvintele un, în), distanța dintre ambele trăsături bastonate va fi de două căsuţe, iar legătura lor se va obține printr-o trăsătură diagonală.
Distanţa de două căsuţe se va păstra şi între o trăsătură bastonată terminată jos cu un picioruş şi o literă care are în partea de sus un nod (de exemplu, în cuvîntul „încurcat” între u şi r sau în cuvîntul „şiret” între i şi r).
Tot o distanţă de o căsuţă lăsăm şi între două litere din care una este formată din trăsătura ovală şi alta din trăsătură semiovală (de exemplu, în cuvintul "Şoricel" între literele ş şi o). Aceeaşi distanţă se va păstra şi între o literă semiovală şi alta bastonată, sau invers (exemple găsim în cuvîntul „stă" între literele s şi t, precum şi între literele t şi ǎ).
Distanţa dintre două cuvinte va fi de două căsuţe, cu excepția cazului cînd un cuvînt începe cu litera s ori ş. Atunci ea este de două căsuţe şi jumătate, fiindcă trăsătura subţire (firicelul) care precede litera începe la jumătatea căsuţei.
Consolidarea cunoştinţelor cu privire la regulile amintite mai sus se realizează prin exemplificări date de elevi din textul scris
Etapa următoare a lecției constă în aplicații practice: elevii copiază textul de pe tablă. La terminarea temei, controlăm şi corectăm greşelile; cele tipice sînt discutate pe baza unor exemple scrise pe tablă. După aceasta, elevii scriu din nou textul, cu scopul de a-şi corecta greşelile. Pentru verificarea cunoştinţelor se şterge textul de pe tablă şi li se propune elevilor să scrie pe caiete din memorie toată propoziția.
Lecţia se termină prin fixarea cunoştinţelor, cerîndu-se elevilor să formuleze regulile principale de scriere învățate.
— Elisabeta Ulmeanu
Articol apărut în Gazeta Învățămîntului, 4 ianuarie 1963 [AD].