Modernizarea predării scrierii
Problemele privind înarmarea elevilor, încă din prima etapă a pregătirii lor școlare, cu deprinderi de seriere simplificată preocupă atît pe cercetătorii din domeniul pedagogiei, psihologiei și medicinii școlare, cît și un număr tot mai mare de cadre didactice.
Publicăm mai jos unele păreri în această privință, precum și primele constatări prilejuite de experimentarea uneia dintre variantele propuse pe această linie.
Pedagogia modernă leagă continuu cunoștințele și deprinderile exersate în școală de aplicarea lor în practica vieții. Ea pretinde ca timpul de școlarizare să fie folosit cu maximum de randament pentru elevi, ca orice irosire inutilă de energie să fie prevenită.
În legătură cu aceasta, consider că se simte imperios nevoia modernizării predării scrierii, pentru ca deprinderile în acest domeniu să aibă pe întreg parcursul predării, începînd cu prima etapă a acesteia, un caracter unitar, determinat de necesitatea de a le forma școlarilor un scris simplu, inteligibil, rapid și în același timp estetic, astfel încît exersarea să aducă o perfecționare continuă în mecanismele neuro-motorii.
În ultima perioadă în „Gazeta Învățămîntului” au apărut mai multe articole în legătură cu scrierea, care au răspuns unui interes viu manifestat în masa cadrelor didactice. Studiez și eu, de mai multă vreme, această problemă și doresc să relatez unele considerente psiho-pedagogice și neuro-fiziologice care pledează în favoarea adoptării unei scrieri simplificate, fără înclinație, ca și o serie de constatări făcute în cadrul unui experiment efectuat la clasele I ale unor școli de 8 ani. După cum se știe, scrierea caligrafică cursivă care se predă actualmente în școlile noastre a fost introdusă pe la jumătatea secolului trecut, păstrîndu-și în tot acest interval caracteristicile ei bine cunoscute: majuscule buclate, aplecarea literelor cu 30–45° spre dreapta, alternarea de gros-subțire și linioare de legătură înaintea literelor mici. Înfloriturile din scrierea caligrafică cursivă necesită neapărat utilizarea peniței claps, ceea ce impune prohibirea instrumentelor moderne de scris — stilourile și pixurile — care, deși practice, ușor de mînuit, folosite de majoritatea elevilor din clasele mai mari și indispensabile adulților, sînt neadecvate scrierii caligrafice cursive, datorită faptului că lasă în urma lor un fir egal de cerneală, deci nu permit redarea trăsăturilor de gros-subțire.
Astăzi, în multe țări se ridică tot mai des glasurile pedagogilor, medicilor și psihologilor propunînd înlocuirea scrierii caligrafice cu o scriere simplificată, verticală, care răspunde în mai mare măsură cerințelor de ordin igienic, precum și considerentelor psihologice și practice. Medicii igieniști, de pildă, arată că, pentru a scrie caligrafic, elevii trebuie să aplece caietele spre stînga și sint obligați să-și încline totodată capul spre umărul stîng, în așa fel ca axa globilor oculari să fie paralelă cu rîndul pe care scriu. Aceasta însă cere acomodare vizuală binoculară, întrucît distanța de la ochiul drept la rîndul pe care scrie elevul este mai mare decît distanța de la ochiul stîng la rîndul respectiv. Deseori asemenea acomodare are repercusiuni dăunătoare asupra vederii. În același timp, aplecarea capului și a umărului stîng determină o deviere a coloanei vertebrale. Iată deci una dintre cauzele cele mai importante ale frecventelor miopii și scolioze „de școlaritate” asupra cărora atrag în mod deosebit atenția toate tratatele de medicină școlară și de oftalmologie.
Trebuie semnalat, de asemenea, faptul că actuala diferență între scriere și citire, provenită din verticalitatea literelor textului de tipar și oblicitatea orientării literelor din scrierea caligrafică cursivă, determină turburări în mecanismele oculo-motorii.
Toate aceste motive ne fac să considerăm că, în perioada formării scrisului, ar fi mult mai indicată folosirea caietului de aritmetică. Așa s-ar putea obține o poziție dreaptă, firească a corpului, a capului și a caietului, literele ar putea fi orientate în majoritatea cazurilor spre verticală și s-ar asigura totodată automatizarea corectă a mecanismelor necesare unui scris regulat, ordonat și estetic.
Cadrele didactice recunosc în unanimitate că scrierea caligrafică predată în școală are un caracter artificios, că nu este folosită practic de către elevi. Aceștia sînt nevoiți să găsească singuri o formă de scriere personală, simplificată și cît mai economică, recurgînd la fantezia lor sau imitînd scrisul unor persoane apropiate. Pentru a ajunge la o asemenea scriere ei au de întîmpinat desigur destule dificultăți, întrucît trebuie să înlăture anumite mecanisme exersate inutil în cadrul studierii scrierii caligrafice. Dacă unii elevi reușesc să-și formeze un scris personal estetic, alții — destul de mulți — capătă un scris inestetic și greu de descifrat. Firește că lucrurile ar sta altfel dacă în școală s-ar preda o formă rațională de scriere, pe care elevul să și-o însușească și pentru uzul personal.
Cercetînd și analizînd numeroase manuscrise din arhiva Academiei R.P.R., am constatat că aproape toți scriitorii, poeții, oamenii de știință și artă nu folosesc scrierea caligrafică cursivă învățată cu atîta trudă în școală. Scrisul lor, frecvent orientat spre verticală, poate fi luat ca model în predarea scrierii în școală.
Scrierea simplificată, verticală, care presupune poziția dreaptă a corpului, a capului și a caietului respectă regulile de igienă oculară și asigură o poziție corectă a corpului; ea permite folosirea instrumentelor moderne de scris — stilou sau pix — și a unei liniaturi identice — drepte, pentru temele de citit, scris și de aritmetică. De mare importanță este faptul că ea facilitează însușirea scrisului, pe care elevul il poate ameliora prin exercițiu, stimulat de plăcerea ce i-o oferă paginile scrise curat, ordonat și estetic. În asemenea condiții, și orele de caligrafie, care în prezent nu constituie o contribuție esențială la ameliorarea scrierii personale a elevilor, ar putea duce la perfecționarea scrierii estetice și rapide.
În cursul acestui an școlar, Ministerul Învățămîntului, luînd în considerare nevoia de modernizare a scrierii, a aprobat experimentarea scrierii simplificate la unele clase I de la școlile generale de 8 ani nr. 28 și nr. 85 din București. Aici, aplicîndu-se în predarea citit-scrisului metoda fonetică analitico-sintetică la fel ca în toate școlile, s-au folosit însă abecedare ale căror texte de mînă erau scrise cu un alfabet simplificat, vertical, pe portativ cu pătrățele. În trimestrul I, copiii au scris pe caiete de aritmetică, cu creion negru moale și creion bicolor. În trimestrul II s-a trecut la caietul tip „3” (caiet special fără linii oblice), pe care s-a scris cu pixul sau stiloul. Elevii au fost îndrumați să păstreze în timpul scrisului poziția dreaptă a corpului, a capului și a caietului. În toată perioada predării abecedarului s-au folosit alfabetare cu litere mobile, negre și roșii, de tipar, scrise pe jetoane care aveau pe o parte majusculele, iar pe verso litera mică. Fiecare cuvînt scris pe caiet a fost alcătuit în prealabil din litere mobile, pe un stelaj, la tablă, de către învățătoare și pe un vingalac de către elevi, punîndu-se un accent deosebit pe exerciții fonetice și corectarea pronunțării. S-a dat în același timp multă atenție exercițiilor grafice, elementele de bază ale acestora fiind orientarea în pagină și folosirea corectă a liniilor verticale, orizontale, oblice, curbe și ovale. Pentru fiecare sunet al alfabetului elevii au desenat, pe liniatura caietului cu pătrǎțele, imaginile schematice ale unor obiecte a căror denumire conținea la început, la sfîrșit sau în mijlocul cuvîntului sunetul predat. Paralel, în tot timpul predării a fost utilizată o planșă cuprinzînd literele mari și mici ale alfabetului de mînă simplificat, vertical.
Aceste procedee au înlesnit automatizarea rapidă a mecanismelor neuro-motorii necesare deprinderii scrisului. Din probele succesive date claselor de elevi cu care se efectuează experimentul se constată că trecerea de la scrierea pe caietul cu pătrǎțele la caietul tip „3” sau de dictando s-a făcut fără nici o dificultate, elevii reușind să păstreze aceeași orientare în axa literelor, aceeași formă, dimensiune și proporție între majuscule și literele mici, indiferent de liniatură.
Putem afirma, pe baza primelor observații, că scrierea simplificată, verticală, care cere o poziție dreaptă a corpului, a capului și a caietului corespun de într-o măsură mult mai mare cerințelor igienei școlare, că ea facilitează inițierea în scris. Paginile scrise curat și estetic cu stiloul sau cu pixul dau elevilor un sentiment de ordine care se răsfrînge în toată comportarea lor. În lumina acestor prime constatări considerăm că definitivarea unui model de alfabet simplificat, care să fie folosit în întreg procesul de formare a scrisului elevilor, trebuie să preocu pe în mod deosebit în această perioadă pe pedagogi, medici și psihologi.
— Fl. Bagdasar
Articol apărut în Gazeta Învățămîntului, 2 aprilie 1965 [AD].