Necesitatea simplificării
Așteptată cu mult interes de către învățători, noua programă de caligrafie, prin modificările pe care le aduce față de programele anterioare, va contribui în mare măsură la formarea deprinderii elevilor de a scrie citeț, corect, frumos și repede. Trăsătura uniformă (fără alternația gros-subțire), caracterul simplificat al unor litere, introducerea mijloacelor moderne de scris, indicarea cu precizie a conținutului (subiectului) fiecărei lecții, descrierea amănunțită a exercițiilor, precum și prezentarea grafică a modelelor sînt doar cîteva din elementele pozitive pe care le cuprinde noua programă. Se poate constata însă că aceasta are și o serie de lipsuri. Menționez mai jos cîteva din acestea, în speranța că, la o viitoare ediție, vor fi luate în considerare.
Socotesc neindicat ca elevii din clasele a II-a și a III-a să scrie peste tot, așa cum indică programa numai cu litere mici și să pună virgulă după fiecare propoziție. Dacă acest lucru nu poate fi eliminat la primele lecții din abecedar, apoi continuarea acestui procedeu pînă în clasa a IV-a poate avea consecințe grave — nu pentru caligrafie, ci pentru gramatică. În legătură cu cele de mai sus, se naște o firească întrebare: în clasa a II-a se învață doar cîteva litere mici, în clasa a III-a, restul literelor mici și numai în clasa a IV-a se învață literele mari. În tot acest timp, elevii din clasele a II-a și a III-a cum să-și scrie temele? Ce litere să folosească în scrierea acestor teme? Sau „caligrafia” se face numai pentru „caligrafie”?
Ne-am bucurat mult cînd, cercetînd programa, am observat că s-a renunțat la un element absolut inutil și anume „firicelul”, linia de început, de sprijin la literele mici de la scrierea cursivă. Bucuria a durat doar pînă am întors cîteva file, pînă am făcut curioasa constatare că, deși toate literele sînt aplecate spre dreapta, totuși aproape toate au încă acest sprijin în partea stîngă. Chiar și cele cîteva litere care au ca element de bază ovalul și semiovalul apar ca model, pe diferite pagini sau chiar pe aceeași pagină, cînd cu „firicel”, cînd fără el.
Literele b, f, g, h, j, k, și l, în scrierea cursivă, au ca element principal bucla. Se pare că, oricît am încerca să ne debarasǎm de acest element, lucrul este imposibil. Faptul acesta nu ne îndreptățește însă să complicăm lucrurile, introducînd bucla și semibucla și la alte litere, care nu aveau acest element pînă în prezent. Un alt element grafic de care ne-am putea dispensa este nodul. După cum literei z i s-a găsit o formă simplă, fără bucle, noduri sau alte elemente pe care le avea în scrierea cursivă, tot așa se pot găsi forme mult mai simple și pentru celelalte litere. Aceasta ar duce la o scriere mai ușoară, la o descifrare mai rapidă, atunci cînd se trece la citirea lor.
În programă se arată că descompunerea literelor în elementele lor de bază „dă naștere la complicații inutile”. Dacă e așa, de ce în altă parte programa prevede „familiarizarea cu denumirea elementelor grafice” (trăsătură oblică cu rotunjire în sus sau în jos, șerpuită, ovalǎ, semiovală, buclată, ondulată, arcuită, cu nod etc.), precum și „exersarea elementelor grafice”? Ce efort pentru elevi de a stabili dacă o literă oarecare este formată dintr-o trăsătură ondulată sau dintr-una buclată sau șerpuită!
— T. Lazea, Arad
Articol apărut în Gazeta Învățămîntului, 3 decembrie 1965 [AD].