Predarea scrierii rapide
Trecerea la scrierea rapidă constituie o etapă superioară a predării caligrafiei în şcoală şi are loc atunci cînd dezvoltarea psiho-intelectuală a copiilor permite realizarea scrierii ritmice, neîntrerupte (clasa a IV-a). In această fază atenția nu se mai concentrează asupra scrierii literelor, ci asupra relațiilor dintre acestea şi dintre cuvinte. Treptat, se ajunge la automatizarea serserii, atenția concentrîndu-se în special asupra conținutului de idei. Învățarea scrierii rapide este necesară pentru că se înmulţesc numărul de cunoştinţe ce trebuie notate pe maculatoare după explicația profesorului, numărul dictărilor, al lucrărilor scrise etc.
Scrierea rapidă rezultă din simplificarea scrierii cursive cu scopul de a se mări rapiditatea serierii de mînă, pentru o cit mai mare economie de timp. In mod firesc, deci, ea trebuie predată după însuşirea de către elevi a scrierii cursive.
Creşterea rapidității în execuție cerută de scrierea rapidă impune să se renunţe la grosimi, literele executîndu-se dintr-o singură trăsătură continuă, cu variațiuni de grosimi puțin perceptibile, fără întrerupere la trecerea de la un element la altul al literei ori la legarea literelor între ele. De asemenea, se cere şi renunțarea la unele trăsături suplimentare, necaracteristice ale literelor care frînează rapiditatea, cum ar fi, de pildă, spiralele. Tot în acest scop şi pentru realizarea unei scrieri neintrerupte, intervin unele mici adăugiri la forma literelor cursive (de exemplu, bucle de legătură la p, d, f, A, B, D etc.) Este de reținut totuşi faptul că există şi litere care trebuie scrise cu întreruperi, ele neputind fi legate sau modificate fără a-şi pierde forma caracteristică, (de exemplu K, O, Q. V, etc.).
Majoritatea literelor mari şi mici se pot serie rapid neîntrerupt, păstrîndu-li-se forma de la scrierea cursivă, dar renunţîndu-se la grosimi şi spirale.
Creşterea rapidității scrierii este condiționată şi de alți factori, ca poziția corectă la scris a corpului, a caietului, a tocului, calitatea hîrtiei, a peniței, a cernelii; ea depinde şi de dezvoltarea muşchilor brațului. antebrațului, miinii şi degetelor în vederea coordonării mişcărilor ritmice.
La scrierea rapidă se foloseşte penița din aluminiu cunoscută sub denumirea de „peştişor” (fig. 1). Se întrebuinţează caietul tip 3 în perioada pregătitoare (trimestrul III din clasa a III-a) şi caietul tip dictando în clasele a IV-a, a V-a şi a VI-a. In clasa a IV-a, în primele lecţii din trimestrul I (perioada exerciţiilor pregătitoare) se poate folosi încă liniatura caietului tip 3, ataşînd 2-4 pagini din acestea la caietul de dictando.
La început, literele mici se scriu pe portativul întreg al caietului dictando. Înălțimea se reduce treptat la 1/2, apoi la 1/3 din spațiu, pînă se ajunge la înălțimea normală, folosită în mod curent — 1/4 din spațiu.
Literele mari vor fi executate mai întîi pe două spații și apoi pe un singur spațiu. Între rînduri se lasă cîte un spațiu liber, pentru a se evita atingerea literelor. In perioada scrierii după dictare se trece la scrierea literelor pe fiecare rind. Se evită atingerea literelor mari prin micşorarea înălţimii lor cu 1-2 mm.
Pentru a veni în sprijinul elevilor care întîmpină greutăți în respectarea înclinării reglementare a literelor — de 65 — pe caietul de dictando, am folosit, cit timp a fost necesar, metoda liniilor de control al inclinării. Astfel am recomandat copiilor să întărească cu cerneală, pe o pagină de caiet cu liniatura tip 3, liniile oblice care indică înclinarea scrierii şi să o folosească sub pagina de caiet dictando pe care vor scrie. In continuare, i-am deprins să deseneze pe caietul de dictando o singură linie de control, cu înclinarea reglementară, trasată din colțul de jos al caietului. După ce elevii s-au deprins cu înclinarea necesară a scrierii am renunţat şi la această linie.
De obicei, la începutul lecţiei controlez dacă elevii au materialul necesar — peniță „peştişor”, caiet de dictando, cerneală, sugativă. Am grijă şi de poziţia corectă la scris a corpului şi a caietului — poziţie care este aceeaşi ca la scrierea cursivă.
După ce fac legătura cu lecția anterioară, prin scrierea după dictare a citorva exerciții cuprinzînd literele învățate. anunţ tema lecției noi. După aceasta prezint elevilor o planşă cu literele pe care le voi preda, scrise cursiv pe portativul respectiv, şi altă planşă cu aceleaşi litere scrise rapid pe liniatura tip dictando. Analizez cu elevii cele două feluri de litere, scotînd în relief asemănările şi deosebirile între ele. Atrag atenția şi asupra modificărilor survenite în scrierea rapidă a acestor litere, pentru realizarea legăturii neîntrerupte între elementele literei şi între litere și pentru creşterea rapidității în scriere. In felul acesta elevii au, pe de o parte, prilejul să intuiască literele ce vor fi predate, iar pe de altă parte, îşi fixează şi îşi completează cunoştinţele cu privire la caracteristicile celor două feluri de scriere cursivă şi rapidă. Totodată ei îşi dau seama că la baza scrierii rapide stă scrierea cursivă.
Reamintesc elevilor că învățarea literelor mici şi mari în scrierea rapidă are loc tot in ordinea genetică (la fel ca la scrierea cursivă), literele fiind grupate pe baza asemănării, a elementelor comune, literele noi avind in componenţa lor elemente din literele predate anterior. Bunăoară, la grupa a II-a (care cuprinde literele T. T. F. P. B. R.) elementul comun este trăsătura şerpuită coborîtoare, continuată în stinga cu un semioval (fig. 2).
După intuirea şi analizarea literelor în grup trec la analizarea fiecărei litere în parte şi la descompunerea ei în trăsături şi direcții, precum şi la recompunerea literei respective. Apoi are loc scrierea ei, după ce sînt stabilite proporțiile (înălțimea şi lățimea ce trebuie respectate). Totodată precizez şi forma fiecărei litere, cu modificările survenite faţă de scrierea ei cursivă.
Se scrie la inceput în aer, ritmic, numărindu-se pentru fiecare direcție a trăsăturii şi grăbindu-se treptat ritmul. După aceea am scris pe tablă fiecare literă, dind explicațiile necesare. Astfel, la predarea literelor din grupa a II-a am arătat că literele T, T. F, P, (fig. 3) nu se mai compun din două elemente distincte, întrerupte, ca la scrierea cursivă, ci dintr-o singură trăsătură continuă, cu trei direcţii: o şerpuită coborîtoare, la care dispare spirala, se continuă în sus formind un semioval mare în stinga şerpuitei şi unindu-se pe orizontală cu cel de-al doilea element al literei cunoscut la scrierea cursivă (fig. 3). La acest al doilea element dispare spirala începătoare, păstrîndu-se cea terminală, dar simplificată (semioval mic sau buclă mică). în cazul literei P.
Am explicat elevilor că aceste modificări s-au făcut în vederea realizării unei scrieri legate, continue, cu economie de timp (prin renunțarea la întreruperi şi la unele spirale) pentru a mări astfel rapiditatea scrierii. Am precizat că forma caracteristică a literelor, proporţiile şi înclinarea au rămas aceleaşi ca la scrierea cursivă, dar s-a renunțat la grosimi, trăsăturile fiind pe cît posibil uniforme, uşoare, fără să se mai apese pe peniță la trăsăturile coborîtoare.
Elevii au scris şi ei pe caiete literele de la tablă. Am controlat ca ele să fie executate cit mai corect. După aceea, am trecut la analizarea celorlalte litere: B şi R (fig. 4), care au o parte comună cu literele T, T, F şi în special cu litera P. Litera B scrisă rapid este de fapt litera P la care se mai adaugă un semioval cu o buclă de legătură în locul spiralei terminale (cunoscută la scrierea cursivă). Litera R îşi păstrează şi ea, ca şi celelalte litere, forma caracteristică de la scrierea cursivă, fiind modificată numai în stinga, ca la literele T, F, P, B.
După însuşirea şi scrierea corectă a fiecărei litere predate, recomand scrierea repetată a ei, pe cite 1-2 rînduri, în mod liber şi ritmic.
Pentru stabilirea şi respectarea regulilor de legătură, care rămîn aproape aceleaşi cu cele de la scrierea cursivă, fac şi exerciții de scrierea legată a literei mari cu litera mică: (Tt, Ff, Pp, Bb, Rr) şi de scriere a literelor mari predate, legate cu ovale și semiovale (Po, Ba, Re etc.), amintind că distanţa între litere la scrierea rapidă este puţin mai mare decît cea de la scrierea cursivă.
Scriu apoi pe tablă cîteva nume proprii cu literele învățate, pe care elevii le scriu şi ei în caiete. Cer ca, în continuare, elevii să scrie alte nume proprii. După ce au scris cercetez caietele, discut cu întreaga clasă greşelile tipice şi dau exemple pozitive şi negative privind munca lor in cadrul lecţiei predate.
In lecția următoare fac cu elevii exerciții de dictare şi scriere ritmică, urmărind respectarea regulilor învățate în lecțiile anterioare cu privire la scrierea corectă a literelor, la legătura dintre ele, la distanţa dintre litere şi cuvinte etc. Controlez ca elevii să nu pună semnele accesorii (punct la i, bară la t etc.) decit după ce cuvîntul a fost scris in întregime. La dictare folosesc la început propoziții scurte şi lozinci, ca ,,Trăiască Partidul Muncitoresc Romin", „Trăiască Republica Populară Romînă" ş.a., care să contribuie nefortat la realizarea laturii educative a lecţiilor.
Este foarte important să urmărim nu numai scrierea corectă. aplicarea şi respectarea regulilor scrierii rapide, dar şi realizarea unei scrieri frumoase, citețe, curate, aspectul ordonat al paginii: se asigură astfel şi latura estetică a lecției de caligrafie.
In predarea scrierii rapide am mereu în vedere ca elevii să înțeleagă că vor folosi această scriere în toate activitățile lor din şcoală (teme, teze, diverse lucrări şi notițe), precum şi mai tirziu, în viață. De aceea consider ca o sarcină importantă predarea în mod sistematic a materiei şi supravegherea atentă a aplicării corecte a regulilor grafice şi tehnice, cît şi a formării deprinderilor specifice acestei scrieri.
— Prof. Maria Gh. Almajeanu, Şcoala de 8 ani nr. 111, Bucureşti
Articol apărut în Gazeta Învățămîntului, 22 martie 1963 [AD].