Un scris care se impune
Cu toate că unii cercetători din lumea şcolii au ajuns la părerea că scrierea de mînă îşi pierde tot mai mult din însemnătate, nu se poate afirma că ar exista motive care să infirme necesitatea de a se perfecționa scrierea manuală. Nimeni nu-şi poate rezerva drep- tul de a nesocoti progresele teh- nicii în domeniul scrierii cu aju- torul maşinii de scris, dar şi în viitor trebuie să ne călăuzească grija pentru scrierea de mînă. Inarmarea copiilor cu deprinderea de a scrie citet, frumos, de a res- pecta orizontalitatea şi paralelis- mul rîndurilor chiar şi pe hîrtia neliniată, punînd un accent deo- sebit pe sporirea ritmului şi a vite- zei scrierii de mînă trebuie să ră- mînă o preocupare permanentă.
De cîțiva ani a început în unele şcoli experimentarea scrierii ver- ticale şi simplificate. Oarecum tradiționalişti în acest domeniu, deşi fără a fi respectat vreodată rigorile scrierii cursive-oblice, cei care aveam să începem experi- mentul nu am fost lipsiţi de în- doieli cu privire la succesul pe care-l vizau inițiatorii. Ne-a tre- buit curaj și, mai ales, a fost ne- cesar să ne informăm cu privire la consecinţele psiho-anatomice atît ale scrierii cursive-oblice, cît şi ale scrierii verticale simplificate. De un considerabil sprijin ne-au fost în această privință studiile. semnate de dr. Florica Bagdasar:
Un bogat material ne-a fost pus la îndemînă de înşişi elevii claselor V-VIII şi chiar de cei din clasele II-IV. Se știe că nu o dată corec tarea lucrărilor trimestriale, a ex- temporalelor, ca să nu mai vorbim de temele zilnice, este foarte difi- cilă pentru învățători şi profesori, din cauza indescifrabilității scri- sului unui mare număr de elevi. Mai mult, chiar elevii sînt puşi uneori în situația critică de a nu-şi putea citi scrisul: fie că scriu extrem de aplecat, fie că, dînd literelor o direcţie verticală, trans- formă literele buclate în basto- naşe.
§§
Pornind de la cerinţa ca între scris şi citit să existe un raport direct, care să favorizeze atît scrip- torul cît şi cititorul, renunţînd la caietele cu liniatură oblică şi fo- losind caietul cu pătrățele în etapa desenării literelor am eliminat, de la început, un fapt cu evidente consecințe negative pentru copilul din clasa I
existenţa unor ca-
iete cu liniaturi diferite. Trecerea la caietul cu liniatură dictando nu a prezentat, în acest fel, nici o greutate atunci cînd elevii au ajuns în clasa a II-a La sfîrşitul anului şcolar, ei au putut scrie perfect lizibil pe hîrtie neliniată (fără să folosească transparentul), dînd rîndurilor orizontalitate şi paralelism.
Și mai mult s-a perfecționat scrisul copiilor în clasa a III-a, aşa cum o atestă probele date de ei pe hîrtie neliniată, de lățimea colii ministeriale. Pentru a evita subiec- tivismul in aprecierea acestor
probe am cerut sprijinul colegilor care predau limba română la cla- sele V-VIII. Urmărind experimen- tul nostru în decurs de trei ani, a- ceştia au manifestat un interes deo- sebit faţă de scrierea verticală şi simplificată, fiind direct interesați ca elevii să dobîndească un scris ci- teţ şi frumos. De multe ori ne luau probele de cum intram în cance- larie; le cercetau cu migală, le comparau cu extemporalele ori cu lucrările scrise date de elevii cla- selor V-VIII. Comparația i-a dus la părerea că scrierea verticală şi simplificată este superioară scri- erii oblice.
La sfîrşitul anului şcolar în clasa a III-a am pus la îndemîna colegilor 310 probe de scriere (fişe), pentru aprecierea calității scrisu- lui sub raportul lizibilității, al este- ticii, al orizontalității rîndurilor. al paralelismului rîndurilor şi axei literelor din cuvinte, al verticali- tății literelor, al regularităţii şi pro- porţiei acestora. Fişele au fost apreciate cu foarte bine, bine, mediocru şi slab. Din totalul de 310 fişe, 131 au fost notate cu
§§
,,foarte bine", 118 cu,,bine", 41 cu ,,mediocru" şi 20 cu,,slab". Rezul- tatele comparării scrisului de la sfîrşitul clasei a II-a cu scrisul de la sfîrşitul clasei a III-a este ur mătorul: volumul literelor s-a micşorat, aşa încît scrisul seann cu cel al scriptorului matur, ins- truit; orice cuvînt, chiar cu un număr mare de semne, poate fi citit dintr-o singură privire, fără nici o poticnire, rapid; literele au regularitate şi păstrează o pro- porție justă; orizontalitatea rîn- durilor este bună, la fel parale- lismul lor şi paralelismul axei literelor cu bastonaşe simple ori buclate; viteza medie, ritmul de scriere la copiere, au crescut de la 38-42 semne pe minut la sfîrşitul clasei a II-a, la 48-52 şi chiar mai multe semne pe minut la sfîrşitul clasei a III-a. La dictare se cîş- tigă încă un spor. Deşi există o mare asemănare în scrisul elevilor, personalitatea scriptorului evidentă, fiecare elev dînd literelor un element care le deosebeşte de literele altui elev. Viteza şi ritmul citirii unui text scris cursiv, oblic, chiar de tipar, sint mai mici decît la citirea aceluiaşi text scris cu litere drepte de tipar, fapt ce se constată atît la cititorii maturi cît şi la cei de vîrstă şcolară.
este
Concluziile noastre pledează, deci, în favoarea scrierii verticale şi simplificate, pentru că acest model de scriere convine în cel mai înalt grad atît celor care scriu, cît şi celor care citesc scrierea de mînă.
Extinderea experimentării scri- erii verticale şi simplificate în şcolile a şapte sectoare din Ca- pitală şi în cîteva clase din şcoli urbane şi rurale din fiecare judeţ, antrenînd învăţători entuziaşti şi cu tragere de inimă, va aduce, sintem siguri, elemente noi în favoarea îmbunătățirii scrierii de mînă.
— Înv. Ioan Chioreanu, Şcoala generală nr. 61 din comuna Dobroieşti-Bucureşti
Articol apărut în Gazeta Învățămîntului, 17 octombrie 1969 [AD].