M. Blecher — Corp transparent (1934)
M. Blecher, Corp transparent, București, Editura Bibliofila, 1934.
Pentru Marie
În loc de introducere
Cuvinte pasări cu aripi de sânge
Cuvinte zburând nebune în încăperile inimii
Animale câteodată cu transparențe de cer
Buchete de lumi astrale (comete cu cap de dansatoare)
Flori bizare parfumând creierul
Insemnând un zâmbet ori din contra o bucurie
Apariții și dispariții în întunericul zilelor
Ori vulturi fâlfâind alb peste munții somnului
Vitrini lunare cu îngeri și săbii
Cu lupi, cu orașe, cu vapoare, cu păr de femeie
Cuvinte, desene neînțelese ale scrisului acest
Ca mâinile mele, ca ochii tăi închiși.
Eternitate
Pașii ne cunosc abisul
Trupul ne plimbă cerul
Furtuna pierde bucăți de carne
Tot mai vagă tot mai slabă
Este un început albastru
În acest peisagiu terestru
Și altul răzbunător
Ca un deget tăiat
Vezi doar ce femeie se rostogolește
Ca un fus
Și copiază delta ei
Pe delta apelor.
Poem
I.
Privirea ta’nlăuntru poartă o luntre și mi-o trimite încărcată cu catifea de ochi negri și diamante mărunte a câtor visuri câtor abisuri eri pe înserat s’a spânzurat un înger într’un moment de fericire și aripile lui căzute scârțâe sub picioarele tale pe zăpadă ce de flori ce de ramuri ce de degete.
II.
Rochia mării în scoica safirului pășești sau luneci corabie sau acrobat, tu fluviu vertical cu diadema părului albastru cascadă de ferigi sau de țipăt și iată un geam se înclină, îți schimbi transparențele și ești o femeie moartă o fantomă cu rochia mării în scoica safirului, palmierul întinde brațul și te salută, vapoarele îți călătoresc umbletul și norii spre crepuscul frumusețea.
Calul
lui Sașa Pană
Calul cu măsura orgoliului în fân
Pe o cărare fir de păr în soare
Se înalță din țărână dezlipindu-se de țărână
Fulgii pământului îi ning sub copite pe azur
Ca o pânză pe catargul
Zilei
Își înclină coama evantai pe cer
Calul e femeia de apă cameie
Cu sânii de nouri
Cu gestul real ca o ghiară
În creieri
Și steag în somnul decolorat al morții
Insulă în dimineață nebunie rece
Ca o picătură de mercur pe covor.
Calul intră calul iese
Printre arborii roditori
Cu urechi de văzduh
Și cercei de vrăbii
Calul pornește în lume
Umblet
lui Pierre Minet
Pășind mereu înainte umbrele pașilor mei mor
Ca traectoria unei comete de’ntuneric
Și asfaltul în urma mea mă suprimă
Cu tot ce-am fost și tot ce-am gândit
Ca un prestidigitator
Menit să-mi escamoteze viața.
E o înșirare corectă de case
Pe drumul ăsta care totuși
Trebue să însemne ceva
E un cer fără culoare fără miros fără carne
Peste pașii mei fără importanță
Cu ochii închiși umblu într’o cutie neagră
Cu ochii deschiși umblu într’o cutie albă
Și oricât m’ași căzni să înțeleg ceva
Ciocane grele’n cap îmi sparg orice gând
Pe țârm
Iată ce vei vedea la mare
Vapoarele ca niște capete de înecați cu țigara încă în gură
Visând, fumând plutesc spre Istambul
Pe țârm oamenii ca niște sinucigași scăpați dela moarte
Visând, fumând, se plimbă pe’nserat.
Materializări
De-ar fi să-mi lase ziua o piatră într’o cutie
Și-un fluture de aur pe geam ca un vitraliu
De-ar fi să-mi lase noaptea o mână de cristale
Din țurțurii de febră, — din visuri o păpușă
De-ar fi să am obiecte ce’n inimă au viață
Și gânduri în mătase și amintiri în sticlă
Din vizitele tale ași vrea brățări de sânge
Colierul unui zâmbet și-inelul unei clipe.
Pastorală
E’ntindere de plante cu degete de apă
Bea asta și privește
Jupele dantelate ale laptelui crud
Uriașii subpământului s’au înecat cu azur
Și lacurile guri deschise rămas-au încremeni
Patru boi sub un copac, sfidând realitatea
Îngenunche și’și împodobesc coarnele
Cu flori de mătrăgună
Trece prin nori perfecțiunea plânsului
Și mieii tineri sug țâțele ploii
Planeta somnului se așterne peste câmpuri
Pe unda isvorului curg ultimele reflexe
Ca ultimele cuvinte lucide ale unui muribund
În timp ce tu vrăjitorești, văd
Cu osicioarele ornamentale și fatale ale
Iubirii noastre.
Amor falenă
lui Geo Bogza
Amor falenă a porturilor negre
Lumină parfumată a tropicelor vaste
Gând lung și lin de rază, chinuitor ca marea
Și orizontu’n flăcări închis ca o capcană
Amor urban de umbre pe străzi cu reverbere
Cu vorbe tăinuite în moarte’nmormântate
Cu răsfoiri încete de-albume inutile
Amor de după-amiază în vagi odăi închise
Amor cu miros aspru de lut și de sămânță
Sub ierbile cât calul, în vara grea de grâne
Amor plâns în batiste sau râs domol în soare
Cu piele albă fină sau mâini îmbătrânite
Amor rețea a lumii în care prinșii oameni
Dansează ca paiațe serioase și nebune.
Poem grotesc
lui René Wauquier
I.
Soldatul verde care locuește în lună îmi trimite pe un fir de salivă câteodată o portocală, câteodată o frunză de pătrunjel (păr smuls din barba-i verde) și câteodată ceasul lui cu cifre fosforescente. Ceasul cade în fundul mării și bate atât de sălbatec încât sparge valurile (pânzele corăbiilor plesnesc ca pocnitorile).
Copiii, după amiază, jucându-se cu smeul țin în mână un fir de salivă pe lungul căruia soldatul nu le trimite nimic, nici viezuri nici smochine uscate.
II.
Pe un gramofon de apă notele plouă după cum heruvimii făinii cântă din trompete de făină în timp ce elefantul meu și-a încurcat trompa într’o spirală fără sfârșit fără punct și fără virgulă fereastra s’a desfăcut din zid și a plecat în lume drum bun căci iată desenez altă fereastră.
Menagerie
Iată-mă’s câinele tău cu blană de franjuri
Și dinți de săbii ca să te mușc, să te latru
Iată-mă’s șarpele tău ca să te ispitesc
Cu mărul soarelui să te otrăvesc
Iată-mă’s rinocerul tău în tunică de clown
Jonglând cu popice ca să te fac să râzi
Iată-mă’s girafa ta. Majusculă
În textul zilei, citește-mă A
Iată-mă’s vulturul din asfințit
Cu inima mea în cioc aprinsă ca un lampion.
Când
Mâinele tale pe piano ca doi cai
Cu copita de marmoră
Mâinile tale pe vertebre ca doi cai
Cu copita de trandafiri
Mâinile tale în azur ca două păsări
Cu aripi de mătase
Mâinile tale pe capul meu
Ca două pietre pe un singur mormânt.
Poem
Învelișul tău
Ca o pasăre în cuibul inimii
În râuri de sânge te scalzi
Și sbori prin vârful degetelor mele
Când pleci
Corpul regăsește infinita lui greutate
Și peisagiul deschis beant
Înseamnă lipsa ta
Cu mâini adânci ca niște panere
Mă scoți din oceanul somnului
Și capul îmi sună ca o scoică
Tu piatră aruncată în lac
Tu cerc de apă părăsindu-te
Poate că așteptându-te va învia
Cadavrul unui cuvânt
Și el cu lanterna lui oarbă mă va plimba
Prin noapte
Părul tău va fi întunericul ei
Și eu mă voiu cufunda în umbre.
Vals vechiu
Vals vechiu mireasa moartă e’n voaluri prăfuite
Ghirlănzi de fete albe în rochii ca de spumă
Cu cavaleri de pică se’nvârt pe-alei cernite
Și răspândesc în aer un vag parfum de humă
Stă cimitiru’n lună, salcâmii domni de umbre
Ca invitați de seamă asistă și șoptesc
Prin tainice cavouri amanți cu inimi sumbre
Cu gesturi adormite iubiri mărturisesc.
Vals vechiu perechi de ceară în aer se ridică
Și în salonul nopții amețitor dansează
Sunt lucruri prea normale în jurul meu, mi-e frică
Încet foșnește vântul și valsul delirează
E nunta celei care odinioară’n viață
La nunta ei cea vie muri în flori de sânge
Înfiorări de spectru tresar pe alba-i față
Când valsul lent se’nvrârte, când valsul par’că plânge.
Plimbare marină
lui I. Ludo
Sângele mării circulă roșu în coralii
Inima profundă a apei îmi vâjăie’n urechi
Sunt în fundul cerului de valuri
În pivnița apelor adânci
În lumina omorâtă a funebrei sticle
Pești mici ca jucării de platină
Parcurg păru-mi care flutură
Pești mari ca turme de câini
Sug repede apele. Sunt singur
Ridic mâna și constat greutatea ei lichidă
Mă gândesc la o roată dințată, la un palmier
Zadarnic încerc să fluer
Par’că străbat massa unei melancolii
Și par’că totdeauna a fost așa
Pe jumătate frumos și pe jumătate trist
Această carte a apărut sub teascurile „Tiparniței”, în luna Iunie 1934, într’o ediție de 500 exemplare, din care unul tipărit pe hârtie de japonia, cu inițialele M. G.
Ediția llll a fost făcută după exemplarul găzduit de Biblioteca Centrală Universitară „Lucian Blaga” din Cluj.
Am păstrat grafia originală, corectând doar greșelile de culegere și limitările de tipar, acolo unde erau evidente. În particular, Î-urile majuscule au fost tipărite ca I; le-am ajustat pentru a ușura lectura.