Virgil Molin — Vocabularul tipografului român (1923)
Vocabularul tipografului român întocmit de: Virgil Molin, licențiat în arte grafice. Editura Autorului / Craiova 1923.
Tiparul Scrisul Românesc Craiova.
Prefața
Paralel cu activitatea ce-o desfășor în coloanele revistei „Grafica Română” din Craiova, intenționez a scoate mai multe tratate și manuale practice. Fiecare lucrare este menită să se ocupe în mod amănunțit cu teoria și practica artelor grafice, servind ca bun povățuitor și îndrumător acelor cari ar simți încă lipsa unei educații profesionale posterioare, iar tinerei generații ca solid izvor al cunoștințelor de specialitate.
Ca primul din această serie a fost sortit „VOCABULARUL TIPOGRAFULUI ROMÂN”, destinat să acumuleze într’un mănunchi întreaga terminologie tehnică a tipografului român. Este adevărat că această terminologie e încă săracă și plină de străinisme (mai ales germanisme), fapt inerent și explicabil, când ne gândim că odată cu introducerea tiparului a trebuit să adoptăm toate definițiile și termenele tehnice uzuale în limba celui care ne-a inițiat pentru prima oară în „misteriile” artei lui Gutenberg.
Din cele înrădăcinate, ajungem să amintim pe cele mai tipice, și pe cari nu ne-a reușit încă să le scoatem din uz, deși avem termen propriu limbei noastre: vingălac germ. = Winckelhacken (culegar), ainfas germ. = Einfass (chenar), ghifert germ. = Geviert (pătrișor), etc. Caracteristic este și termenul pilc (polon. = pilk, însemnează val de uns cu cerneală), care iși trage obârșia dela polonezi și pe care l’am împrumutat probabil în timpul înființărei tiparnițelor mânăstirești din Moldova, când materialul tipografic erà livrat de către turnătoriile din Lemberg și Cracovia *).
Cu toate acestea avem și noi o mulțime de cuvinte proprii mediului nostru și al căror înțeles nu-l găsim în terminologia altor popoare. Astfel: spinarea literei, lăsătură, rotar, așternut, etc. În acest vocabular am indicat la termenul străin expresiunea românească, și care trebuie păstrată. Insistăm și aci pentru a scoate din uz cât posibil toate străinismele și a le înlocui cu termeni proprii limbei noastre, înavuținând terminologia românească.
O lucrare similă celei de față nu cunoaște încă literatura noastră de specialitate. Singur răposatul Gh. Ionescu, în opera sa de mare valoare „Călăuza Tipografului”, a adăogat la sfârșit un mic vocabular, în cadre cu totul restrânse și sărac în cuvinte.
În acest vocabular am căutat să cuprind toate expresiunile în uz și arhaice. Se prea poate să fi omis vre’una și cred că cetitorii mei nu vor întârzia a comunica totul ce n’ar cuprinde, pentru ca la o nouă ediție să-l scoatem complectat.
Socotesc deci că acest vocabular va fi de mult și real folos colegilor mei în genere, mai ales însă generațiilor ce ne vor urmà.
Craiova, Octombrie 1923.
V. MOLIN.
*) Vezi „Istoria bisericii românești” de N. Iorga, vol. I și II. Editura Neamului Românesc, Vălenii de Munte.
A
abreviație, prescurtarea cuvintelor la cules prin eliminarea unor litere: D., D-na pentru Domn, Doamnă.
accent, semnul ce-l poartă unele litere: accent ascuțit (á) grav (à) circumflex (â).
accidențe, lucrări tipografice mărunte, a căror compunere este variațiune de litere, deunde și numirea. Lucrările de accidență se deosebesc de cele comprese prin nota aparte ce o are fiecare, întrebuințânduse literă și ornamente după gust, pe când restul lucrărilor este făcută pe o formă stabilită și în perpetu repetată. Lucrări de accidență sunt: biletele de vizită, de nuntă, de botez, de intrare, cărțile de adresă, capetele de scrisori, învitările, programele, memorandele, etc.
a circumflex = â.
acoladă, trăsură de unire numită și arc. Se toarnă într’o formă întreagă [TODO], în două părți separate [TODO], într’un mijloc [TODO] și două capete [TODO], restul se poate înlocui cu linii de alamă corespunzătoare.
a cu tremă = ä.
adresă, este capul de scrisoare, numit și antet.
afiș, foaie format mare de lipit pe ziduri, numită și placardă (fr. affiche).
agate. Numirea unui grad de literă uzitat în America. Are cheglu de 5.16 puncte = 1.93 mm. și corespunde în aproximație gradului de nonpareille al nostru.
a grav = à.
aimfas, liniile groase, chenarele cari incadrează marginele unei forme. Se toarnă pe formatul literelor sau pe formatul liniilor, din metal de literă și alamă. Numirea dela germanul „Einfassung” (Fr. filet-gras). Numirea aceasta ar puteà dispare, înlocuind-o cu aceia de chenar.
ainpap, a unge cu materie cleioasă (cu cocă) scoarțele unui registru, sau unei cărți la legat. Își trage origina dela „Einpapen”-ul german. S'ar puteà înlocui cu încleire, expresiune mai proprie limbei noastre.
ajustà a face ca un lucru sa se potrivească, al reduce. D. e: reducerea hârtiei prin tăiere la un format oarecare.
alamă, metal compus dintr’un aliaj de aramă și zinc de o culoare galbenă lucioasă, din care este turnată o bună parte a materialul tipografic: linii, literă, chenare, ornamente, chiar și clișee. (germ. Messing).
albitură, materialul tipografic (dursușuri, quadrați, regleți, etc.), ce se pune între cuvinte și rânduri pentru complectarea formei.
aldine. Numirea literei semi-neagră, și asămănătoare antiquei, (aldine) numită aldine în onoarea marelui tipograf venetian Aldus Manutius (1450-1515), deși n’are nimic comun cu litera formată de acesta.
alfa, întâia literă a alfabetului grecesc: 𝛼.
alfabet, totalitatea literelor unei limbi. Se numeră peste 400 de alfabete vechi și moderne. Numirea după Alfa și Beta, primele litere ale alfabetului grecesc.
alfabetul cirilic, vechea literă din care se culegeau pe vremuri lucrările înaintașilor noștri. Se compuneà din 43 litere. Cifrele erau reprezentate și prin anumite litere ale alfabetului.
alfabetul ebraic, se compune din 22 litere, simplu și cu vocale punctate.
alfabetul german, se compune din 26 litere și are tăetură specială. Vezi: fractur.
alfabetul grecesc, compus din 24 sonuri, aranjate în case speciale.
alfabetul rusesc, conține 36 litere. Are oareșcare asemănare cu cel cirilic.
alghefirți, (dela nemțescul „Halbgeviert”), înseamnă jum. pătrișor.
alineat, un nou pasaj, unde primul cuvânt este puțin intrat, conform regulilor tipografice, bazate pe proporția între formatul paginei și mărimea literei. La o lățime de un alfabet alineatul începe după o intrare de un ghifert, etc. Curentele noi ce străbat azi arta tipografică, nizuesc a elimina spațiul dela intrarea într’un nou alineat.
almanah, calendar cu diferite observațiuni și date.
a lung = á.
antiqua, litera noastră cu care tipărim în genere, obicinuită la popoarele aparținătoare gintei latine. A nu se confunda cu capitalele romanilor și goticul teutonilor. Litera antiqua își găsește obârșia în minusculele carolinghiane din secolul 14 și 15. (Fig. 1).
[TODO Fig. 1]
antiqua-versale, litera antiqua majusculă.
apostrof, semnul omiterei unei litere: v’am, în loc de vă am.
arabescuri, ornamentațiuni compuse din impletituri caprițioase de frunze, flori, animale și desenuri abstracte, obicinuite în arhitectura arabă. Numire generalizată în timpul renașterei italiene, însemnându-se cu această numire tot felul de împletituri decorative. În materialul nostru tipografic găsim multe chenare și ornamentații în stil de arabescuri.
arcadă, vezi acoladă.
arcuit, rânduri arcuite culese în formă de arc, o simptonică a stilului modern.
armăsarul (mașinei), pune în mișcare căruțul mașinei de care e legat și exendrul.
a scurt = ă.
asuș, (fr. àsouche), imprimatele cu asuș, se compun din 2 părți, una se rupe, iar alta rămâne la cotor.
așternut, îmbrăcămintea cilindrului și plăci dela mașinele de tipar și tiegel, pe cari se face și se fixează potriveala formei.
atanasia, numirea spaniolă a unui grad puțin mai mare ca cicero al nostru (13 puncte Didot).
augustin, numirea franceză și olandeză a unui grad de literă, care corespunde cu atanasia spaniolilor și cicero al nostru. Are mărimea de 13 puncte și se numește augustin dela lucrarea tipărită de Ulrich Hahn la Roma (1474) și intitulată „Saint Augustin”.
autografie, un gen de imprimate cari aparțin litografiei, se pot executa însă și pe cale tipografică.
autotipie, clișee în zinc și alamă, obținute de pe fotografii și compuse din rețeaua fină a unui raster. Deosebirea de clișeul linear este faptul important că clișeul în autotipie redă și nuanțele de ton din una și aceiaș coloare, pe când clișeul linear are numai negru compact sau albeață.
auxiliar, personalul secundar care ajută la mașini.
azur, liniile de polițe și în genere acele vărgate. Origina: fr. assurance = asiguranță. Au menirea de a îngreuna ștersul și corectarea cifrelor odată scrise.
B
balot, pachetul hârtiei expediată de fabrică.
bară, linie de fracție: ½.
baroc, toate chenarele și ornamentațiile în stilul baroc.
bastarde, literă care însușește caracteristicele altor două familii, cum este și scrisoare între rondă și engleză, sau cum se scrie și desenează litera noastră arhaică, un fel de trecere din cirilica în antiqua.
bătătoare, o bucată de lemn solid, oblongă cu ajutorul cărei mașinistul bate forma spre a așezà la nivel înainte de a începe cu tiparul. Îi mai zice și călfuță. De preferat este numirea de bătătoare, căci este românească.
bate, a începe mai înlăuntru, a pune albitură.
bază, cotorul unei cărți. Expresiune întrebuințată de legători.
bentă, legătură, fășie de hârtie, învelitoare. Imprimate mici lungi, in formatul unei benzi.
bețe, vergelele din spatele mașinei cari scot coala tipărită.
biblia, numirea unui grad de litere uzitat în secolul al 17-lea, și care corespundea terției noastre de azi. Numirea și-a luat-o dela litera cu care a tipărit Peter Schöffer la 1462 Biblia sa renumită.
binduri, umflaturile de la cotorul cărților legate în piele.
black letter, numirea englezească a goticului arhaic.
blanchet, formulare de tipografie, de complectat cu mâna (polița, obligațiuni, etc.)
blanco, gol, alb.
bloc, o familie de literà compactă, de origină contimporană. Se uzează mai ales la lucrări de reclamă și ca literă de titulatură și inserții în ziare.
blocare, litera pusă în zaț cu floarea în jos, pentru a se atrage în felul acesta atențiunea corectorului că lipsește o literă.
bloc-zaț, când culegătorul formează din ceeace a cules grupe blocate, aranjând rândurile pe o mărime și spaționare egală.
bold de sulă, un fier mic cu vârf ascuțit, care servește spre ridicarea literelor la scoaterea corecturilor. (Fr. pointe).
boloboc, cumpănă cu care se nivelează fundamentul mașinei spre a nu fi mai ridicat dintr’o parte.
bordură, margine garnisită cu o conglomerație de chenare, mai ales naționale.
borghis, o gradație, cu care din ce în ce mai rar ne întâlnim. Are corp de 9 puncte și ocupă loc între petit și garmond. Origina dela Bourgeois-ul francez și pe cari germanii când l’au adaptat îl pronunțau borghis. Numirea franceză își trage obârșia dela lucrările tipografului Georfroy Torry (1498), care tipări numai pentru burghezi, deci fără lux.
boston, mașină în sistemul tiegel, însă mai ușoară și forța o dă mâna lucrătorului.
brait, dela nemțescul „breit”, înseamnă o literă lată.
breviar, carte ce conține rugăciunile de toate zilele: ceaslov, molitvelnic.
breviario, numire spaniolă a unui grad ce corespunde cu Borghis (corp 9).
briliant, numirea unui grad, de litere cu un corp de 3 puncte tipografice. Este cea mai mică literă și fiind scumpă a primit numirea de briliant. Mai întâi a fost turnată de către americani.
bronz, praf de bronz cu luciu de aur, argint, etc. cu ajutorul cărui se tipăresc imprimatele cu coloare aurită.
bronzà, operația de a frecà praful de bronz pe coloarea tipărită proaspăt, pentru a prinde luciu.
broșat, operația legătorului, când coasă o broșură cu sârmă, contrariul legatului.
broșură, carte mai subțire, care cuprinde cel mult 10 coale.
C
calcularea manuscrisului, este întreg calcul unei lucrări, făcut înainte în baza manuscrisului.
calandru, o mașină specială pentru stereotipie, cu ajutorul cărei se presează matrițele.
calendar, gregorian și iulian. Semnele calendaristice, vezi sub numirea aceasta.
canon, numirea unei gradații, uzitată de fancezi, (corp 32, la germani corp 36), origina o are dela cărțile canonice tipărite cu această literă.
canon biblic. Catalogul cărților sacre, admise ca de origină divină.
cant, legătura cu cant, sau cu buze la cărți și registre.
canțlei, la noi cunoscut ca denumirea unui format de hârtie, în format de acte, în mărime de 35×42 cm.
capităluțe litere versale, mai mic de cât ale corpului respectiv.
cap de scrisoare, numit și antet, (fr. entête) este inscripția cu firma și alte comunicări ce poartă o hârtie de scris comercială.
cap de tabele. Partea de sus care cuprinde toate numirile pe rubrici.
capsule, de hârtie, uzitate în comerțul de farmacie și se imprimă cu firmă în tipografie.
cap de ziar, titlu ziarului, care conține indicațiile de abonament, și care este de regulă o placă stereotipată sau galvanizată.
caracter de litere, felul literei, genul, sau familia de care aparține.
caractere litere de tipar.
cartă postală, imprimatele în formatul postal (convențional 9×14 cm).
carte, tipograful numește și unele lucrări de mici accidențe: carte de adresă, carte de vizită, etc.
cartografie, arta de a desena hărți geografice.
carton, hârtie groasă și tare.
carton, cutie din mucava sau carton.
cartonat, a lega cu carton, sau mucava, cotor de pânză, sau imitație.
căruțul mașinei. Cele patru roate, cari circulă pe șinele patului și poartă fundamentul formei tur-retur, fr. casseau.
catalog, listă de obiecte și marfă clasată și oferità. Zațul de catalog, formeaza o specie.
cașat, dela nemțescul kaschieren, termen tehnic al legătorilor și înseamnă a lipi o filá pe un carton, sau mucava.
casă sau caștie, cutia în care se țin literele separate în atâtea casete, câte sunt și literele, plus cifrele, spațiile și albitura. Aceste despărțituri se mai numesc și găuri. Casele pentru literele curente au 143 casete sau găuri. Mai sunt și așanumite case de accidență, pentru literă de titulatură, și case pentru linii, unde este liniatura de alamă și plumb așezată. Litera de lemn este așezată în case din cari lipsesc găurile, și are numai două despărțituri, una pentru versale, și alta pentru minuscule. De preferat este cuvântul casă.
casă de defecte. În unele tipografii sunt case cu găuri mari, în care se păstrează numai defectele (vezi defecte).
cerneală, vopseaua neagră sau colorată cu care se tipărește. Cerneala colorată are sute de nuanțe, cea neagră poate fi de tipar (inferioară) ziare, de broșuri, de accidențe și de ilustrații, (superioară). Apoi mai sunt și cerneluri speciale pentru mașini rotative, de copiat, cu luciu de lac, dublu-ton, matte, etc.
cheglu, un mic instrument in turnătoria de litere, cu care se masoară lățimea corpului. De la nemțescul Kegel, pe cari-l folosește in genere la denumirea corpului, prin urmare poate fi inlocuit cu termenul românesc de „corp”.
cheie, instrument după diferite sisteme (Universal, americane, etc.) cu ajutorul căruia se închid formele.
chenar, bordură simplă, din linii, puncte sau florată, ce se pune în jurul paginelor și altor forme. De preferat în locul aimfasului german.
chern, instrument de turnătorie, care formează grosimea literei.
cicero, numirea dată literei pe 12 puncte tipografice, după sistemul lui Fournier, iar după sistemul lui Didot de 11 puncte. Numire uzitată aproape în toate țările universului și provine de la faptul, că Schöffer în 1466, și Ulrich Hann în 1469 au tipărit scrierile lui Cicero cu o literă de mărimea aceasta.
cifră, semn ce figurează un număr.
cilindru, fusul mare, care calcă pe formă spre a tipări. El este dințat la capete și se îmbucă cu ferăstraele fundamentului, cari-l pun în mișcare.
circular, literă specială pentru culesul circulărilor. Se toarnă în diferite variațiuni și mărimi.
citește corecturi, operația corectorului de a însemna greșelile.
clape, dinții de fier de la mașină, cari apuca coalele.
claredon, numele unei familii de literă, simile eghiptienelor, întrebuințate pentru prima oară în atelierele Clarendon Press, tipografia universității din Oxford, de-unde și numirea.
clei de valuri, materia cleioasă și elastică din care se toarnă valurile ce alimentează forma cu cerneala necesară.
cleștuțe, mic instrument ce servește pentru scoaterea literilor căzute între rânduri.
clișà, a face un clișeu, fie chiar cu ajutorul stereotipiei.
clișeu, planșa tipografică, fără caractere mobile, obținută după un desen fie cu ajutorul fotografiei (clișeu linear, și autotypie) fie prin gravură (xilografie) tăiatul în linoleum, plăci de argilă, gravură în piatră, etc.
coală, în genere coalele de hârtie indiferent de formate. Coala de tipar convențională se socoate în 16 pagini, sunt însă și coale în — folio, în — 4⁰, în — 8⁰ și în — 32⁰.
coală de revizie, primul tipar de pe forma pusă în mașină, și care trebue revăzută de corector înainte de a începe potriveala, pentru a îndepărta greșelile eventual strecurate.
coloană, un zaț în formatul unei pagini, sau zațul pentru corecturi, în fășie, numit și „șpalte”.
colonel, gradație de literă, termen german, numit și Mignon, în mărimea de corp 7.
colontitlu, numerotația paginelor. Poate fi „viu” când cifra de paginație este însoțită de numele autorului, lucrării, capitolului, etc. și „mort” când cuprinde numai numerotația paginelor.
colțuri, liniatura de alama are colțuri turnate, precum și unele chenare.
compres, un zaț fără durșuși, deci compact.
contur, caractere conturate: litere turnate pentru două colori.
concordanță, (quadrat). Concordanța este o unitate de 48 puncte (4 cicero = un quadrat) în sistemul de a masura cu puncte tipografice.
compact, literà neagră, compactă.
coperta, cămașa cărții, lipită sau cusută la corpul cărții, în deosebire de scoarță care este fixată de carte prin „forzaț”.
corale, literă de titulatură, numire italiană în mărimea de 40 puncte tipografice.
corector, zețarul însărcinat cu cetirea corecturilor.
corectură, primul tipar luat de pe o formă culeasă, cu scopul de a se însemna greșelile de corectat.
corp, unitatea cu care se măsoară gradația literelor. Astfel se zice petitului corp 8, terței corp 16. etc. Perfect este 8 puncte tipografice, 16 puncte tipografice, etc.
corpus, numirea în Germania pentru garmond (corp 10). Origina dela opera „Corpus juris” tipărită pentru prima oară cu o literă de corp 10.
cratimă, trăsură de unire, pauză: —
cromolitografie, tipar in litografie în mai multe colori, mai ales la reproduceri de tablouri.
cromotipografie, o lucrare tipografică în mai multe colori.
cruce, un semn ce se găsește aproape în toate literile de text în forma: ✝ și înseamnă prescurtat „mort”.
culegar zis și culegău. Instrumentul în care se adună litera spre a se forma rânduri. În unele ateliere este numit și vingalac, de la nemțescul „Winkelhacken”. De preferat este numirea de culegar.
culegător, lucrătorul care adună litere, numit și zețar dela nemțescul „Setzer”.
culegău pentru corecturi, un culegău de obicei din lemn, în care se așează literile și albitura necesară la scoaterea corecturilor din forma pusă în mașină.
cules-dublu, când zetarul culege aceiași materie de două ori, fără trebuință. Germ. Hochzeit, fr. doublon.
cursive, o literă aplecată, imitând scrisul curent, deunde și numirea de cursiv.
custode, cărțile vechi n'aveau colontitluri, ci purtau jos în partea dreaptă sub ultimul rând un cuvânt, sau silabă din textul paginei următoare. Custodele azi sunt ale trecutului și scoase din uz.
cver, perfect quer, linii, orizontale dintr’o tabelă oarecare, și cari de obicei se tipăresc separat.
cutit, mașina de tăiat hârtia și cărțile.
D
decimale, cifre cu cari se culeg fracturile. Se mai zice decimale și rubricilor dela registre unde se menționează sumele.
dedicație, omagiul autorului, așezat în unele cărți în verso paginei cu titlu (vacăt).
defecte, litera comandată în plus pentru complectarea literei care fiind în uz eventual se defectează.
deleatur, un semn de corectură ceeace înseamnă a scoate, a omite, a înlăturà.
de picior, (mașină), vezi tiegel. (Fig. 10).
descendiain, numirea olandeză a unui grad de literă in mărime de 11 puncte.
De vinne, un caracter de literă, prima imitație a antiquei romane.
dialect, (zaț în) când manuscrisul este scris într'o limbă particulară unui ținut și diferă dela limba literară.
diamant, corpul pe 4 puncte, actualmente litera cea mai mică uzitată în tipografii.
diamante, numirea spaniolă a diamantului.
Didot. O ilustră familie de tipografi francezi, a cărei întemeietor fu François Ambroise Didot (1730-1804). El inventează tipometrul, și pune ca unitate punctul tipografic (fr. Point typographique).
diftong, reunire a două sonuri într'o singură silabă, și cari în alte limbi se toarnă într'un corp: oa.
divisorium, o parte a port-manuscrisului (germ. Tenak) cu menirea de a arătà rândul unde ține zețarul cu culesul.
diviz, semnul împărțirei.
dobule Englisch, caracter american, pe 28 puncte.
dopel-cicero, numirea germană a corpului 24 (2 cicero = cicero dublu). Deși numire înrădăcinată, să preferăm nomenclatura puțin streină de corp 24.
dopel-mittel, caracter pe 2 mittel: 28 puncte. De preferat corp 28.
drepte (litere) numire comulativă pentru toate literele ce nu sunt cursive, anume: antiqua, romane, elzevir, medievale, etc.
drugar, tipăritor la teasc, expresiune arhaică. Dela nemțescul „drucker”.
dublu faină (linie), două linii subțiri paralele ════ puse pe un corp, și uzitate la zațul de tablouri, registre, etc.
duodez, un format de coală, ce se împarte în 24 de pagini.
durșus, dela nemțescul Durchschuss. Albitura subțire ce se pune între rânduri: De preferat: interlinii.
E
eghipțiene, o literă cu tăetură semi-grasă, cu linii de legătură negre, turnată special pentru tipografia Claredon.
Elzevir, o renumită familie de tipografi din Olanda, după care s’a numit și o literă, un fel de medieval, rotund și subțire.
entredós, numire spaniolă a corpului 10.
erată, se culege la sfârșitul cărții, și se îndreaptă greșelile strecurate.
et, semnul pentru „și”, &.
etienne, o literă de titulatură, numită după inventatorul lor, ilustra familie de tipografi Etiene, din Paris. (Secolul 16 și 17).
exendru, o piesà dela mașină de tipar în 6 muchii, care conduce strângătorul și furca mașinei.
ex-libris, semnul proprietății, lipit sau tipărit pe coperta cărții.
extended, numire englezească pentru literà extrem de grasa.
F
facsimil, reproducere exactă de pe un desen sau scrisoare, numai pe cale fotografică.
factor, conducătorul zețăriei, în unele locuri superior și primului mașinist.
falț, cuta ce-o face hârtia uneori la tipar. De preferat expresiunea „cuta”.
fălțuit, îndoitul coalelor în legătorie. S'ar putea înlocui cu românescul și corectul „îndoit”. (Germ. faltzen).
fața I, tiparul pe o față a coalei (germ. Schöndruck).
fața II, tiparul pe cealaltă față a hârtiei (germ. Wiederdruck).
felt, bentițele de cari se atașează o planșă într'un volum. ferestreu, o șină dințată, cu care se îmbucă dinții cilindrului al mașinei de tipar.
filă, foaie de manuscris.
finale, numire potrivită și românească pentru nemțescul șpit, ceeace înseamnă vârf. Finalele sunt micile ornamente mai cu seamă cu vârfuri, cari se pun la finea articolelor și la terminarea capetelor.
fișe, o expresiune pur germană (Fisch = pește), care s'a infiltrat în terminologia mai multor popoare. Înseamnă un amestec de literă din diferite caractere și grade. O formă stricată, sau unei case cu literă amestecată, împărțită de ucenici nepricepuți i-se zice că-i plină cu fiș. S'ar putea înlocui cu expresiunea românească de „amestecătură”.
floarea literei, este chipul adecă semnul literei propiu zisă, ceeace se imprimă și vedem din literă.
foale, instrument în forma foiului de ferărie, cu ajutorul căruia se curățà casele cu litere pline de praf.
folio, o formă, sau hârtie indoită în două, ce dă 4 pagini; carte cu acest format; registru cuprinzând recto și verso.
fond, fontă (de siguranță). Un desen, sau o formă compusă din ornamente anumite, tipărit cu o coloare mată și palidă (ton pe suprafața hârtiei, mai ales la acțiuni, cecuri și alte hârtii de valoare, spre a garanta nealterarea celor scrise sau tipărite.
formă, pagina, paginele, zațul care este preparat pentru mașină, sau cari au eșit din mașină.
format, spațiul alb ce rámâne între pagini la o forma de mai multe pagini; lungime și lățimea ce să dà paginelor la începutul culesului.
formate de hârtie. Hârtia se confecționează pe anumite formate. Mai aproape în toate țările s'au introdus formate convenționale, dela 1 la 14. La noi nu s'a reglementat încă această chestiune, și există următoarele formate (v. Regat): Nr. 1: 42X68. Nr. 2: 49X76. Nr. 4: 54x84. Nr. 10: 60X80. Nr. 12 65X96. În teritoriile alipite d. e. formatul No. 12 este 70×100.
formulare, imprimate tipărite după model, și ținute în depozit.
forzaț, (germ. Vorzatz) foaie albă sau colorată prin care se leagă scoarța de volum.
fototipie, tipar obținut de pe clișee de sticlă (fr. héléogravure, germ. Lichtdruck).
fractur, litera germană, inventată în cursul secolului 16 de către desenatorul Neudörffer.
frecătoarele, valurile de sus, cari freacă cerneală.
fundament, planșa de scânduri, pe care se pun formele și se transportă.
fundamentul mașinei, este masa de fier pe care se închid formele.
furca mașinei, piesă care primește cilindrul mașinei, când acesta se ridică de pe formă în sus. Furca este regulată de exendru.
G
gagfiarda, numirea italiană a corpului 9 (Borgis).
gaillarde, literă franceză pe corp 8 după Didot și pe corp 9 după sistemul lui Fournier.
galion, obiect de lemn sau zinc, de formă oblongă, având o stinghie în partea stângă și jos. În galion așează culegătorul zațul, după ce culegarul este plin. Cuvântul galion este derivația franțuzescului Gallé, ceea ce înseamnă luntre. La majoritatea tipografiilor noastre este introdus termenul șif, o expresiune împrumutată dela germani (Schiff) și înseamnă tot luntre. În unele părți ale României și mai ales în Transilvania se zice și luntre, ceeace este mai perfect și propriu limbei noastre.
galvanizat, vezi galvano.
galvano, clișee galvanice, adecă obținute cu ajutorul galvanoplasticei. Caracteristica acestor clișee este durabilitatea.
galyard, o literă olandeză pe corp 8.
garmond, numirea literei pe corp 10. În Germania și Elveția îi zice și Corpus. Numirea a primit-o dela turnătorul de litere Claude Garmond (sec. XVI), care a turnat pentru prima oară acest grad.
garnitură, termen tehnic uzitat de turnătorii și se referă la cantitatea ce se vinde din fiecare grad de literă. Sunt garnituri mici (o casă mică, circa 15 kgr.) și garnituri mari (o casă mare circa 30 kgr.)
găuri, vezi casă.
ghefirt, o unitate în materialul de albitură tipografica, Se derivă dela nemțescul Geviert și înseamnă pătrime. În unele tipografii este numit și pătrișor, ceeace este corect.
ghilimete, („”) semnele pentru citațiune, în litera franceză și medievale: > ..
gotic, litere și ornamente desenate în stilul gotic.
grad, o mărime anumită a literei și a întregului material tipografic.
graifer, vezi clapele.
gravură, în piatră, metal, plăci de argilă, etc.
grif, vezi porție.
grotești, caractere de titluri, negre și cu o tăetură egală, fără partea subțire, contrară aldinelor.
gumată, hârtia gumată la o față, aptă pentru etichete și ambalaje.
H
halbghefirt, unitate de albitură pe jumătatea gefirtului. Perfect ar fi semi-pătrișor. Vezi ghefirt.
hardughie, numirea arhaică a morilor de hârtie.
hârtia chromo, numită și cretată. Servește la tiparul lucrărilor superioare, având o parte sau ambele cu un strat de cretă, care redă frumos clișeele de autotipie.
hârtia de scris, numită și satină, pe care se poate scria deci dispune de mai multă materie cleioasă și are pe suprafață un satinaj.
hârtia de scrisoare, vezi cap de scrisoare și antet.
hârtia de tipar, conține puțină materie cleioasă și servește ca hârtie pentru afișe, gazete, etc.
hârtia velină și semivelină este hârtie superioară, albă, bine încleită.
hârtie, foaie subțire fabricată din zdrențe sau materie lemnoasă care servește la tipar.
hârtie marmură, specială pentru legătorii și cartonagii, cu desen asemănător marmurei.
hârtie natur, un soi de hârtie de scris colorată.
I
ibric, vas mic de tinichea, cu o țeavă subțiată la vârf, ce servește la ungerea mașinelor.
ichiuri, rondelele cu trese, cari servesc la închiderea formelor.
i circumflex = î.
i grav = ì.
i lung = í.
ilustrație, o expunere în chipuri cu ajutorul clieșeelor.
impărțire, distribuția literelor după tipar la locurile respective (găuri) din casă.
impressum, firma tipografiei, care trebuie pusă pe fiecare imprimat, de obicei jos, sau în partea dreaptă.
imprimatus, expresiune latinească și corespunde cu „bun de imprimat”, adecă este admis pentru tipar
impuns, un fel de legàtură, anume, când coalele sunt impunse pe deasupra. Este cel mai simplu metod de a lega, se numește și legătură bloc.
incunabul, se zice cărților publicate la începutul imprimeriei, deci cărțile tipărite încă în sec. XV.
inițial, prima literă, adecă inițială începătoare. De regulă este florată, sau cu altă ornamentică. (Fig. 6).
intercalații, zaț amestecat cu aldine, cursive, versale, etc.
interlinii, vezi dursuși.
ionisch, numirea unor litere late (braite) și subțiri, în forma eghipțienelor.
i scurt = ĭ.
italice, litere cursive, cu un contrast între liniile grase și subțiri.
închiderea formelor, zațul cules și format este închis, adecă fixat într'o ramá de fier care corespunde cu fundamentul mașinei.
L
laghere, un fel de piulițe cari susțin cilindru, valurile, etc.
lapidar, literă lapidară, un fel de grotesc mai gras și lat.
lăsătură, cuvântul sau frază omisă la cules. Fr. bourdon. Germ. Leiche.
legătorie, meșteșugul legatului de cărți, în strânsă legătură cu imprimeria.
legătura în buze, vezi cant.
lexicon, un fel de vocabular enciclopedic.
ligaturi, literele duble ce se repetă adeseaori în zaț, și fiind turnate pe un corp accelerează culesul. În rom.: fi, fl și ff. Germ. ch, ck, en, etc.
liniatură, materialul de linii de alamă în diverse formate și diverse corpuri, puse în case speciale.
liniatură mecanică, tiparul liniilor colorate în sens orizontal sau orizontal și vertical, al caetelor, registrelor și altor imprimate, obținute cu ajutorul unei mașini speciale.
linie, semnul liniei turnat în formă tipogratică pe diferite mărimi și corpuri. Materialul din care se toarnă este alamă, fiind mai rezistentă. Servește la tiparul diferitelor formulare de registre, caiete, etc. Sunt diferite grosimi linie faină: [TODO] fet faină: [TODO] linie punctată: -, etc. (vezi fig. 7).
liniometru, o linie de metal, cu diviziunile corpurilor tipografice, dela corp 6-12, și care servește pentru diferite măsuri în tipografii.
Linotyp, un sistem al mașinelor de cules.
linotipist, lucrătorul dela mașina de cules Linotyp.
literă, forma tipografică a semnelor alfabetice.
literă de lemn, numită și pentru placarde, servește la imprimarea afișelor.
literă de text, servește în cantități mai mari la culesul unui zaț cuprinzător: broșuri, ziare, etc. Germ. Brotschrift.
literă de titulatură, în cantități mai mici și servește pentru culesul titlurilor și la lucrările da accidență.
litografie, arta de a tipări de pe piatră, inventată de varezul Alois Senefelder (1796).
M
maculatură, hârtie stricată, fie din greșală, fie că a fost murdărită.
magazin, cutia în care sunt așezate matrițele dela mașina de cules, Linotyp“ și alte sisteme.
majuscule, literele mari ale alfabetului, numite și versale: ABCD etc.
mâner, partea de lemn a sulei.
manuscris, sau manuscript, scrisul cu mâna, depe care culege culegătorul materia scrisă ce urmează a fi tipărită.
marginalie, observații aranjate în marginea paginilor.
mașină, presa cilindrică pentru tipar; — tigel, numită și de picior; — de tăiat hârtia numită și cuțit; - de fălțuit (indoit coalele); - de numerotat; rotativă (vezi rotativa); — de cusut coalele într'o broșură; — de liniat pe cale mecanică; etc.
material, (tipografic). Sub această denumire înțelegem întregul material ce servește la cules: literă, linii, albitură, etc.
materie, o cantitate oarecare de literă culeasă și așezată în coloane sau pagini. Această expresiune ar putea înlocui nemțescul „zaț“ căci are același înțeles.
matriță, copia luată depe o formă tipografică, pentru a o reproduce în mai multe bucăți cu ajutorul stereotipiei sau galvanoplasticei; - dela mașina de cules, este inversul literei respective gravat in alamă; - mașini de turnat litere asemănătoare matriței dela mașinile de cules.
medievale, literă care de fapt imitează scrierea evului mediu.
melotipie, culegerea notelor muzicale cu material tipografic mobil.
memorand, o jumătate din hârtia de scrisoare, pentru comunicări mai scurte.
menu, lista de mâncări tipărită pe carton sau altă hârtie aleasă.
mercantile, imprimatele cari sunt uzitate în viața comercială foaia de scrisoare, cartea de adresă, etc.
metteur, vezi paginator.
microscopique, numirea unei litere pe corp 21 cea mai mică din câte s'au turnat până azi.
minimum, o cantitate minimală ce se vinde de către turnătorii din fiecare grad de literă.
mitel, litera corp 14. missal, o numire arhaică a corpului 48 și 60.
Monotyp, mașină de cules și turnat litere.
mozaic, ornamente decorative, în stilul celor mozaice.
minuscule, litera mică a alfabetului.
N
negativ (literă), o literă albă pe fontă întunecată.
nonpareille (nonparel), adecă fără comparație, fără seamăn. Este numirea literei pe corp 6 pentru că la data turnării acesteia avea cel mai redus corp. Pentru prima oară a fost întrebuințată de Ioan Froben (1490) în Basel la imprimarea unei Biblii în octav. La 1560 toarnă și Garmond la Paris o serie de nonpareille.
norma este cifra ce numerotează coalele la prima pagină a fiecărei coală de tipar.
normală (litera), litera care indică mărimea ce-o are floarea unei litere. La caracterele antiqua litera normală este H și m.
normală (înălțimea). Deși unele tipografii au încă material pe diferite înălțimi, totuși înălțimea normală este introdusă în toate țările. Această înălțime, numită și universală sau parisiană este de 62 2/3 puncte tipografice.
notă, vezi normă.
numero, politipul cu semnul: №.
O
o circumflex = ô.
octav, un format de carte, format din 8 file sau 16 pagini.
octoder, un format de carte de 18 file sau 36 pagini. Acest format dispare și este aproape neuzitat.
olandez, (cusătură). Coalele cusute prin mijloc spre a se deschide cartea ușor.
old-style, numire medicvalului în Anglia, în ultimul timp introduse și la noi, odată cu mașinele de cules.
o lung ó.
ongleu, vezi falț.
oriental (zaț), materia culeasă în limbile orientale.
ornament, materialul tipografic, ce servește la împodobirea lucrării: vignete, finale, chenare, etc.
oxid. Materialul tipografic, dar mai ales litera în caz că nu este dintr'un aliaj curat, sau spălat insuficient, precum și în urma umezelei, suferă mult de oxidare, ruinându-se în scurt timp.
P
pagină, una din fețele coalei de tipar.
paginare, fragmentarea materiei culeasă pe spalte în pagini, prevăzându-le cu colontitluri și note.
paginator, culegătorul însărcinat cu paginarea materiei. Fr. meteur en page.
pană, un fel de lopățică mică pentru frecatul și ungerea cu cerneală.
parargonaj, așezarea unui cuvânt cules cu litere de un cuvânt cules mai mic, între cuvintele culese dintr'un corp mai mare.
parafà, a pecetluì un registru la fine cu ceară roșie și cu sigiliu, spre a nu se puteà scoate sau adăugi foi.
parantesă, vezi ghilimete.
paragraf, semnul paragrafului: §.
patriță, presătura ce se obține pe toba mașinei pedale spre a se face preguitul;— vârful de oțel pe care s'a gravat o literă oarecare, cu ajutorul cărei se obține matrița necesară la turnatul literelor.
patul (mașinei). talpa pe care este așezată mașina.
pedale, mașini cari se conduc cu piciorul (Tiegel).
pe gol, trecerea cilindrului pe formă, fără a pune coala de hârtie.
pereții mașinei, părțile laterale ale mașinei în cari se fixează toate vergelele.
perie, un tipar pentru corectură, numit prin faptul că se obține bătând hârtia cu o perie anume.
peria de corectură cu care se bate hârtia pe coloane pentru a da tipar de corectură, Fr. ebrosse à correction. Germ. Korrekturbürste.
perie de leșie, peria cu care se spală forma. perforà, a găuri cu mașina.
perforatoare (linie) O linie de oțel ceva mai înaltă decât restul materialului tipografic, care se culege în formă pentru ca odată cu tiparul să se și perforeze.
perlă, literă pe corp 3.
petit, literă pe corp 8, poarta această numire pentru că la inventarea ei era caracterul cel mai mic, cuvânt care în limba franceză înseamnă mic.
piatră de corectură, piatra pe care se freacă valul și cerneala pentru dat corecturi.
pile=val, expresiune veche, de origină poloneză (pol. pilka).
pilcar, lucrătorul care dedeà cu pilcul, sau valul la teasc. pinsetă, vezi cleștuțe.
placat, sau placard, vezi afiș.
plus, semnul plusului ce-l găsim la semnele matematice: +.
port-pagină, hârtie sau carton pe care se pun paginele, înainte de compunerea formei.
port-manuscris, este obiectul care ține manuscrisul dinaintea culegătorului. Se mai numește și tenac, termen strein de limba noastră. Fr. visorium.
postamentul (mașinei), scânduri de stejar muiate în olei, pe cari se așterne patul mașinei. polychromic, tipar în mai multe colori suprapuse.
polytip, cuvinte și semne ce se întrebuințează des, mai ales la titluri, și sunt turnate într'o singură bucată.
porție, bucata de materie ce poate cuprinde lucrătorul spre a o pune în pagini, sau la împărțit. Se numește și grif. Fr. portion, Germ. Griff.
preguit, tipar în relief. Fr. gaufrage, ger.,Prägedruck.
presă, mașină primitivă în formă de teasc, la care se dau și corecturi; mașină în legătorie, în care se așează cărțile și broșurile înainte de tăiat.
prefață, primul cuvânt adecă introducerea unei cărți. procente, semnul procentelor: %
probar de litere, în care se cuprind litere de cari dispune o tipografie, sau turnătorul de litere.
puitor,-oare, personalul de la mașini, care pune coale.
punctul tipografic este unitate de măsură pe care sunt turnate toate caracterele și întreg materialul tipografic. Este invenția lui Pierre Simon Fournier, turnător de litere francez (1737). Sistematizarea punctului tipografic este opera altui francez, a turnătorului de litere François-Ambroise Didot (1785). Un metru corespunde cu 2660 puncte tipografice.
punctúri, niște ținte ascuțite la vârful de jos, cu ghivent, cari se fixează pe cilindru și la puntea ramii pentru a obține un registru fix;- puncturi numește turnătorul de litere toate semnele ce le livrează la litera de text pe lângă semnele alfabetice, ca: [ § ✝ * ).
punct-spație, o albitură pe un punct tipografic (2660= 1 m.).
pus coale, (aparat de) un instrument accesoriu mașinelor de tipar plane, care pune coale în mod automat. (Fig. 11).
R
raft, policioare în cari se așează litere mari pentru afișe;-- în cari se așează hârtia tipărită și pusă pentru uscat.
ramcă, rama de fier în care se închide forma pentru mașina de tipar, Fr. Châssis. Germ. Rahme.
rândul alb de jos, este regletele pe un cicero, care se pune în josul paginei spre a susține rândurile. I se mai zice și teșleag dela nemțescul „unterschlagen”.
rând, un șir cules.
răstav, șina de fier dințată, ce servește la închiderea formelor.
reclamă, (litere de). În genere literă lapidară și citeață aptă pentru lucrări de reclamă. reff, o sculă a turnătorilor de litere.
regal, este obiectul în formă de raft în care se așează casele și pe care se pune casa cu litere. De obicei are 8-10 locuri pentru case, poate să fie însă și simplu, adecă fără locuri pentru case. Este cuvânt de origină germană, s'ar putea înlocui prin cuvântul cazier. Fr. rang.
registru, semnele ce indică exactă călcătură a tiparului la două fețe.
reglete, material tipografic din plumb (albitură) turnată în toate lățimile uzuale dela nonpareille, până la 4 cicero. În lungime variază dela un quadrat (4 cicero) până la 10 quadrați (40 cicero). Cei mai groși sunt turnați cu găuri scobite, la distanță de un quadrat pentru a indica mai în grabă lungimea și pentru a fi mai ușori.
renaissance, litere de titluri numită astfel dela epoca în care au fost tăiate. Mai ales litera pentru accidențe.
respect, (foaie de). Este fila albă ce rămâne adesea ori la circulare, și alte imprimate, cari se mai numesc și imprimate cu cămașă.
revizie, o ultimă verificare, făcută pe un tipar din mașină.
ritul, crestatul cartonului sau mucavalei, spre a se îndoi mai ușor.
romană, litera tăiată în sensul capităluțelor romane. Mai ales literă de text.
romane, (cifre). Cifrele culese din versalele antiquei: XXVI, etc.
ronde, literă ce imită scrisul rond. Se întrebuințează mai ales la bilete de vizită.
rondele, șuruburi de fier tresate, ce se îmbucă cu dinții răstavului spre a ține forma închisă.
rotativă, mașină de tipar cu hârtie și formă pe suluri.
rotar, omul dela roata mașinelor, azi cel care bagă și scoate formele din mașină, spală și îngrijește mașina.
rubrică, la vechile cărți juridice sau bisericești se numea titlul tipărit cu roșu. În înțelesul de azi însemnează la publicații periodice o anumită parte ce se menține în permanență.
ruby, numire americană a unei litere pe corp 3 și jum.
S
scaun, un fel de masă mică, înaltă, pe care se așează formele mari pentru corectat.
schelet (literă), albă numai cu contur.
scoțiene, litere de titlu.
scoate corecturi. Când zețarul îndreaptă greșelile strecurate și marcate de către corector.
secund, titlul interior al broșurilor și cărților.
secunda, tiparul la a II-a față a unei coale de tipar.
sedez, o coală ce conține 16 file, adecă 32 pagini.
semne matematice, adecă materialul cu care se notează într'un zaț de cifre semnele matematice: + × = ▫ %, etc.
semne calendaristice: 🌛 🌝 ♒, etc.
semne de șah: ♟ ♙ ♔ ♜ etc.
semne pentru valută streină: £ $ ≅, etc.
semne de corectură, vezi planșa alăturată la acest vocabular.
sfoară, ce servește la legatul paginelor sau coloanelor.
sghiab, vasul în care se pune cerneala.
signătoare, două clape de fier fixate pe o vergea, în care se sprijinește coala la pus.
signatură, steluța sau cifra, sau alt semn ce se pune în josul primei pagini din fiecare coală spre a numerota coalele servind spre orientarea legătorului. Pe vremuri se punea-u literele alfabetului cirilic, iar coala cu litera O (adecă a 13-a) însemna nenorocire pentru tipografie.
siglu, literă întrebuințată ca abreviațiune la tipăriturile arhaice: D. e: „lo” este siglul vechilor noștri Domni.
silvio, numirea italiană a unei litere pe corp 14.
sistem Didot, materialul tipografic turnat conform sistemului stabilit de francezul Didot.
sistem german, materialul tipografic turnat conformsistemului preconizat de Breitkopf, Berthold și alții.
spații, albitură mai subțire ce servește la despărțirea cuvintelor între ele.
spaționare, rărirea literelor într'un cuvânt.
spinarea literei este partea unei litere, care nu apare în tipar spre deosebire de floarea literei, ceeace este însuși litera.
stare, albitura ce se lasă la începutul fiecărui „da capo”.
steluța, semnul (*) ce se găsește la aproape toate garniturile de literă de text și titulatură.
stereotipie, clișee din plumb, turnate după o matriță (de hârtie combinată) luată de pe o formă sau clișeu.
strângătorul, instrument la spatele mașinei, care așează bine coala scoasă din mașină.
sul, mic instrument clindric așezat lângă clindrul de tipar al mașinei, de care se prind sforile și șiretul ce scot coalele tipărite.
sulă, instrument de care se servește zețarul la scoaterea corecturilor. Fr. poinçon. Germ. Ahle.
șanț, dunga afundată ce se face la cotorul unor registre mari. Unii folosesc numirea de: Tpringlichen.
șarpantier, formatul în 80 al hârtiei Nr. 4.
șif, vezi galion.
șif pentru ziare. Un galion pe formatul 12.
șliș, spație pe 3 puncte dintr'un cicero.
șmal, litera strâmtă, îngustă. Dela nem. „schmal”.
șnur, un fel de sfoară mai durabilă ce se întinde la aparatul de scos coală. Fr. ficèle. Germ. schnur.
șpalt, un galion cules plin. șpit, linii simple, sau florate, ornamente sau vignete mici triunghiulare ce se pun la fine articolelor sau capitolelor. Fr. Fleuron. Germ. Spitz. De preferat cuvântul românesc „finale”.
șpis, petele negre, ce ies uneori între cuvinte prin ridicarea albiturei.
șrift, numire arhaică pentru literă. Dela nemțescul Schrift.
ștreif, șuvițe de hârtie, rămase pe diferite mărimi după ajustarea vreunei hârtii.
ștampă, gravură în lemn sau în metal, înfățișând o imagine.
ștemplu, un vârf de oțel gravat, cu care bate turnătorul de litere matrița în aramă.
șvabacher, litera de tranzacție între cea gotică și fractur.
T
tipar de corectură. Un tipar destinat corectorului pentru a îndrepta erorile.
teasc, numire arhaică a presei de tipar.
tenacăl, v. port-manuscris.
tertia, caracterul pe corp 16.
text, caracterul pe corp 20
text, materie curată, fără tablouri.
tipograf, cel ce exercită meseria de tipografie.
tipografie, scriere prin tipar, arta imprimeriei, sau a meșteșugului de a reproduce gândirea cuiva în mai multe exemplare.
tipăritură, produsele tiparului.
țidil = ț. [în textul fizic, reprezentat cu ţ, t-sedilă.]
toba (mașinei) o planșă de lemn, deasupra cilindrului. Pe ea stă hârtia, de unde puitorul o pune coală cu coală.
ton, vezi fontă.
top de hârtie, o cantitate de 500 coale hârtie.
trichromic, tipar în 3 colori suprapuse, din conbinarea cărora rezultă mai multe colori. Clișeele sunt autotipice.
turnător, lucrătorul stereotipar sau cel care toarnă litere.
turnătorie, meșteșugul sau instalația pentru turnat litere.
tabelar (zațul), zațul special pentru registre.
titlu, prima față a unei broșuri, pe care se imprimă titlul acesteia.
trema, două puncte puse ca accente pe o literă: ä, ö, etc.
Typograph, mașină de cules.
U
u grav = ù.
u lung ú.
universal, sistemul universal numit și Didot; — cheia universală, ce se întrebuințează la închisul formelor; — mașină de cules.
unziale, contrastul inițialelor, adecă literă versală fără ornamentație, și cari în unele cărți vechi țineau locul inițialelor.
V
Vacăt, cuvânt de origină latină (vacat). Este numirea paginei albe ce urmează titlul interior.
val, instrument, sau mai bine zis o parte a mașinei de tipar îmbrăcat într'o pastă gelatinoasă numită clei (vezi clei de val). Valul are formă cilindrică, el servește pentru înegrirea formei cu cerneală.
vignetă, clișeu polytip, pentru ornamentație. Se pune mai ales la zațul de broșuri și cărți, precum și la accidențe.
vingălac, vezi culegar.
volum, o carte ce trece peste 10 coale.
versale, litera mare D. e: VERSALE.
Z
zaț, o materie culeasă, formată în rânduri și formă. Cuvânt de origină german (satz).
zețar, culegător.
zețărie, culegătorie.
zețul, a culege literele din casă, ar fi de preferat: a culege.
zeț-linie, linia de cules pe care se înșiră litera în culegar. La împlinirea unui rând, această linie se alternează succesiv, până la complectarea culegarului. Ea înlesnește culesul.
zincograf, lucrătorul care execută clișee în zinc. Zincografie, instalația de a face clișee în zinc.
zațbret, vezi fundament.
Ediția llll a fost lucrată după prima ediție a vocabularului întocmit de Virgil Molin, apărută la Craiova în 1923, după exemplarul găzduit de Biblioteca Centrală Universitară „Lucian Blaga” din Cluj.
Mai multe despre Virgil Molin în bibliografia Typographica.